Alina Popa - Petrom

Alina Popa

Alina Popa a inceput sa lucreze la compania OMV Petrom din anul 2006, cand a fost aleasa sa preia departamantul de raportare financiara. Pana sa lucreze la OMV Petrom, Alina Popa, a mai lucrat timp de sapte ani la Deloitte

Romania, unde a ocupat functia de manager in departamentul de audit financiar. Pentru Alina Popa profesia de auditor financiar, i-a placut mult, dar a dorit sa lucreze intr-o companie mai mare.

 

Articole din presa:

 

Face un miliard de euro profit la doar 36 de ani: "Sunt mândră de asta"

Alina Popa a început să lucreze în Petrom în iunie 2006, când a preluat departamentul de raportare financiară. Înainte a lucrat la Deloitte România în funcţia de manager în departamentul de audit financiar.
Alina Popa spune că profesia de auditor financiar i-a plăcut mult şi că i-a fost greu să plece din consultanţă, dar şi-a dorit să lucreze în cea mai mare companie din România. În departamentul financiar din Petrom a implementat consolidarea raportării financiare, scurtarea termenelor de raportare în contextul unei creşteri a complexităţii informaţiilor raportate şi respectiv controale interne care asigură acurateţea datelor. „În mod special, aş putea să menţionez proiectul de modificare a raportării financiare statutare de la standardele româneşti de contabilitate la IFRS, care a presupus un efort foarte mare din partea echipelor de contabilitate şi care a fost finalizat cu succes."
Peste 10 ani se vede tot în Petrom: „strategia companiei pe următorii 10 ani presupune investiţii semnificative în segmentul de extracţie şi producţie care pot aduce schimbări majore pentru România în situaţia unui context fiscal şi de reglementare favorabil acestor investiţii. Voi aduce tot suportul, din punct de vedere al departamentului financiar, pentru a vedea aceste investiţii realizate şi sper să fiu mândră peste 10 ani că fac parte din echipa de management a uneia dintre cele mai de succes companii din Europa"

BusinessMagazine - 2013

 

 

Asigurările pentru companii - cât plătesc firmele din România să se protejeze de riscuri

Criza economică, strategia multinaţionalelor şi creşterea businessurilor româneşti au condus la dezvoltarea unei pieţe de asigurări corporate cu zeci de ramuri, apropiată de cele din ţările vestice cu tradiţie. Ce produse de asigurare folosesc companiile? Ce Îşi asigură acestea şi la ce costuri? Asigurările pentru angajaţi motivează suplimentar echipele? Care sunt produsele de asigurare din portofoliul celor mai mari jucători şi care sunt diferenţele?
Asigurări de răspundere civilă auto (RCA) şi CASCO, asigurări de echipamente electronice, de răspundere managerială, de răspundere profesională, asigurarea de răspundere privind multimedia şi prejudiciul provocat de publicitate, asigurarea reputaţiei şi protejării brandului - sunt câteva dintre poliţele de asigurare specifice industriei folosite în cadrul producătorului românesc de antivirus Bitdefender, produs care ajunge zi de zi la peste 500 de milioane de utilizatori din zeci de ţări.
Tehnologia Bitdefender protejează datele digitale a 500 de milioane de utilizatori, aspect care se reflectă şi în modul în care este gestionat riscul în companie: la nivelul fiecărui departament important există o funcţie de manager de risc care analizează cele mai importante riscuri de business. Riscurile sunt evaluate şi, în funcţie de acestea, se iau măsurile adecvate de protecţie. „Asigurările sunt în unele cazuri măsuri eficiente de adresare a acestor riscuri, plecând de la răspunderea profesională până la asigurarea unor creanţe pentru neplată", potrivit informaţiilor oferite de companie. Cât din acest comportament se regăseşte în rândul celorlalte companii care activează pe piaţa autohtonă, în industrii mai puţin expuse unor riscuri atât de specifice?
Conform Autorităţii de Supraveghere Financiară, asigurările în afaceri, încheiate de persoane juridice, deţin o participaţie de 57,86% din piaţa asigurărilor generale, care a înregistrat o valoare totală a primelor brute subscrise de 6,45 miliarde de lei în 2012, anul în care pentru care a fost realizată statistica. Restul pieţei, până la 8,2 miliarde lei, este reprezentat de asigurările de viaţă, dominate de retail.
"Dacă nu mi s-a întâmplat niciodată, nici nu mi se va întâmpla." „Gradul de penetrare al asigurărilor în cazul României este mult mai redus decât în restul ţărilor europene, atât pe zona de corporate, cât şi pe cea de retail. Nivelul redus al veniturilor populaţiei, corelat cu o lipsă de educaţie în materie, conduc la lipsa unei obişnuinţe în a avea o poliţă de asigurare, dacă nu te obligă cineva: banca, în legătură cu contractarea unui credit, sau legea, în cazul asigurărilor obligatorii", spune Valentin Ţucă, directorul general al companiei de brokeraj de asigurări AON.
Gradul redus al asigurărilor corporate poate fi explicat prin faptul că cele mai multe dintre marile noastre companii fac parte din grupuri multinaţionale, care au programe de asigurări globale şi foarte rar cumpără asigurările necesare de pe piaţa locală. Aceste programe de asigurare sunt construite astfel încât să eficientizeze cât mai mult costul cu primele de asigurare, mai ales în ceea ce priveşte expunerile pentru active şi răspunderi. „În unele cazuri, subsidiarele multinaţionalelor nu încheie niciun fel de poliţe locale, asigurarea făcându-se de compania «mamă», la ea acasă, în virtutea principiului «freedom of services»", explică Ţucă.
Subsidiarele locale de companii multinaţionale care încheie, totuşi, poliţe de asigurări aici optează cel mai des spre asigurarea mijloacelor de transport - prin asigurări CASCO şi RCA, asigurări ale riscului de credit comercial şi asigurările aferente personalului angajat - de sănătate, viaţă, pensii, accidente, călătorii în străinătate. Dacă ne referim la companiile pur româneşti, în special la IMM-uri, gradul de penetrare al asigurării este foarte scăzut şi majoritatea celor care cumpără o poliţă de asigurare pentru active - clădiri, echipamente, stocuri - o face pentru că sunt obligate de băncile finanţatoare", mai observă Valentin Ţucă.
„Companiile nu cumpără poliţe de asigurare pentru că îşi doresc un anumit tip de produs: de obicei, asigurările din categoria imobiliarelor se achiziţionează într-o proporţie majoritară de clienţi pentru un minimum de protecţie, dar am întâlnit şi clienţi care nu aveau niciun tip de protecţie suplimentară în afară de asigurarea obligatorie tip RCA", observă Anca Roşcăneanu, directorul general al brokerului de asigurări Gras Savoye România.
În ce priveşte poliţele auto tip CASCO, dacă rata daunei pentru clienţi este mai mică de 40%, companiile nu mai încheie astfel de poliţe şi preferă să îşi autofinanţeze daunele; îşi reînnoiesc poliţele CASCO atunci când rata daunei depăşeşte 70-80%. În cazul companiilor cu capital privat românesc, Roşcăneanu recunoaşte că a întâlnit cazuri în care managerii acestora nu aveau de gând să îşi facă alt tip de asigurare în afară de cele impuse, pe principiul „dacă nu mi s-a întâmplat niciodată, nu am nicio problemă şi nu văd de ce ar putea să mi se întâmple". Dar, statistic vorbind, dacă nu s-a întâmplat demult sau nu s-a întâmplat deloc, este pe cale să se întâmple.
„Majoritatea celor care achiziţionează o poliţă de asigurare pentru active - clădiri, echipamente, stocuri - o fac pentru că sunt obligaţi de băncile finantaţoare. De aceea, alte tipuri de asigurări sunt mult mai puţin achiziţionate de către companii", concluzionează şi Ţucă. Singurele asigurări obligatorii pe piaţa de asigurări business sunt, potrivit reprezentanţilor acesteia, asigurările auto tip RCA, asigurările de răspunderi manageriale (D&O) şi asigurările de răspundere profesională, în cazul medicilor. Totuşi, chiar şi pentru o companie de mici dimensiuni, jucătorii pieţei recomandă şi asigurări de proprietăţi, dar şi de răspundere faţă de terţi (pentru, spre exemplu, proprietarii de restaurante ai căror clienţi ar putea suferi din cauza produselor servite).
În prezent, poliţa de asigurare de răspundere generală este aproape inexistentă pe piaţa autohtonă şi cele pentru angajaţi sunt, de semenea, rar întâlnite, tocmai din considerente de reducere a costului şi protecţie pe termen scurt a fluxului de numerar. Potrivit lui Ţucă, o categorie specială a clienţilor ar fi marile companii cu capital de stat care, în cel mai bun caz, îşi cumpără asigurarea răspunderii manageriale, Directors and Officers Liability sau asigurări pentru angajaţi, dar nu şi pentru protecţia activelor sau a răspunderilor generale. „Din câte ştiu, companiile mari din domeniul energetic nu au asigurări pentru activele pe care le posedă şi le operează şi nici pentru răspunderi, cu excepţia celei manageriale."
Cristian Fugaciu, directorul general al companiei de brokeraj de asigurări Marsh România, este totuşi optimist: „Deşi mult timp companiile multinaţionale au fost cele care au dat tonul, alegând cele mai complexe programe de asigurare, companiile româneşti au învăţat să se protejeze mai bine, fie prin prisma propriei experienţe, fie prin consilierea oferită de brokerii de asigurare". Antreprenorii români au dovedit un apetit ridicat în a-şi asuma riscuri însă, în ultima perioadă, experienţa dobândită în timp şi daunalitatea în creştere au dus la orientarea acestora către produsele de asigurare care le-ar putea fi de folos, tendinţa fiind ca ei să îşi dezvolte programe de asigurare corespunzătoare. Potrivit lui Fugaciu, peste jumătate din portofoliul de 600 de clienţi ai companiei este format din clienţi locali şi estimează că acest număr va creşte în continuare, atât datorită faptului că investiţiile directe stagnează, cât şi din cauza faptului că programele de asigurare ale companiilor locale devin mai sofisticate odată cu dezvoltarea afacerilor acestora.
Lipsa de încredere îngheaţă piaţa. „Din păcate, din relaţia pe care o am cu clienţii din România, am senzaţia că asigurările sunt asociate cu RCA, CASCO şi mai nou PAID-ul (pool-ul de asigurare împotriva dezastrelor naturale) - asigurările obligatorii. Avem o reputaţie proastă, toţi cei care lucrăm în asigurări şi suntem asociaţi cu vânzătorii de RCA sau cei care nu au plătit despăgubirile pentru maşini; or asigurările corporate înseamnă mult mai mult", explică Anca Roşcăneanu. Brokerajul de asigurări - o profesie care a început să se dezvolte pe piaţa autohtonă începând cu 1995 - defineşte consultanţa în intermedierile de asigurări dintre clienţii-companii şi asigurători. „În urmă cu zece ani, duceam o muncă de convingere cu clienţii, să le explicăm cine suntem şi ce facem, de ce suntem diferiţi faţă de un agent de asigurare al asigurătorului, faptul că nu subscriem efectiv riscul, că nu plătim despăgubirea şi că suntem consultanţi", îşi aminteşte Anca Roşcăneanu.
Brokerii corporate sunt o specie aparte a brokerajului de asigurări, ţinând cont că, din clasamentul primilor zece, doar trei sunt axaţi către acest tip de intermedieri. În clasament există companii de brokeraj de asigurări inhouse ale companiilor de leasing care se ocupă doar de portofoliul firmei grupului, brokeri de retail, cu o structură teritorială dezvoltată şi reprezentanţe în fiecare judeţ, cu activităţi de asigurări auto în proporţie de 95% şi brokeri corporate. Primii trei reprezentanţi ai acestui tip de intermedieri este format din sucursale locale ale companiilor internaţionale, Marsh, AON şi Gras Savoye. Cu un total al primelor brute intermediate anul trecut de 144,2 milioane de euro, cele trei companii reprezintă circa 15% dintr-o piaţă totală de 879 milioane de euro.
În portofoliul produselor celor trei lideri predomină asigurările auto, asigurările de tip property, acestea fiind urmate de asigurările de răspundere, asigurările pentru angajaţi, alte tipuri de asigurări. În piaţă există însă şi jucători cu capital privat românesc care fie sunt orientaţi spre retail, fie dezvoltă produse nişate pentru a face faţă ofensivei vesticilor. Armele jucătorilor autohtoni - care activează pe piaţa corporate - sunt, potrivit lui Victor Şraer, managing partner al companiei Otto Broker, spiritul antreprenorial, mai apropiat de clienţii autohtoni, costuri mai mici şi economii pentru clienţi. „Am contribuit la creşterea unor companii, prin poliţele de credit comercial pe care le-am intermediat pentru acestea, şi le-am eliberat capital pentru dezvoltare prin instrumentele de asigurări pentru garanţii."
Asigurătorii corporate, creşteri lente, dar sigure. „Profilul industriei româneşti de asigurări a evoluat pozitiv în ultimii cinci ani, chiar dacă au existat scandaluri ce au atras publicitate negativă pe această piaţă. Influenţa investitorilor internaţionali a stimulat piaţa de asigurări şi cererea pentru asigurări corporate", explică reprezentanţii CertAsig, companie aflată anul trecut pe locul 14 în topul asigurărilor generale, cu o valoare totală a primelor brute subscrise de 12,17 milioane de euro. CertAsig a exclus din portofoliul său clasele auto, care reprezintă în prezent 70% din piaţa de asigurări autohtonă. Clasamentul este condus de Astra-Asigurări - cu o valoare totală a primelor brute subscrise anul trecut de 238,9 milioande de euro, Omniasig VIG, cu 199,39 milioane de euro şi Allianz-Ţiriac, cu 186,5 milioane de euro. Potrivit datelor ASF, 69% din primele subscrise de către Allianz-Ţiriac au fost reprezentate de asigurările corporate şi 79,17% dintre clienţii Omniasig au venit din această zonă, Astra având doar 31,8% dintre clienţi aparţinând acestui segment.
Reprezentanţii CertAsig sunt încrezători în programele de risk management care au devenit mai populare în afacerile româneşti în ultimii trei ani, companiile mari şi cele din zona financiar-bancară angajând astfel de manageri pentru a-şi proteja interesele financiare. Strategia companiei este să se axeze pe produse specializate de asigurare precum obligaţiuni, property & casualty şi asigurări marine. Performanţa CertAsig, peste media pieţei, potrivit reprezentanţilor companiei, se datorează relaţiilor bune cu brokerii, dezvoltării segmentelor cheie precum asigurările marine şi obligaţiunile contractuale, la fel ca şi orientarea pe produse de nişă.
CertAsig a reuşit astfel să atingă o creştere de 21% în categoria primelor brute subscrise anul trecut, ajungând la o valoare de 12 milioane de euro. CertAsig vinde asigurări generale către aproape 10.000 de clienţi, majoritatea implicaţi în transport, logistică marină şi industrii constructoare. „În 2014 ne vom continua strategia care s-a dovedit de succes, în termeni de portofoliu de produs: obligaţiunile contractuale de asigurare vor genera 30% din primele brute subscrise, asigurările marine vor reprezenta 40% din acestea, property & casualty, 20%, altele 10%", a explicat James Grindley, CEO CertAsig şi preşedinte al consiliului director.
Când legile lui Murphy lovesc şi ce poate fi mai rău se întâmplă, asigurările ajută companiile să supravieţuiască cu un minimum de evenimente disruptive posibil, explică reprezentanţii companiei. Astfel, în 2012, CertAsig a plătit 6,35 milioane de euro daune totale, inclusiv cea mai mare daună din categoria property în România din acel an, care a ajuns la 2,95 milioane de euro, iar anul trecut daunele au reprezentat aproximativ 4 milioane de euro.
Gothaer Asigurări Reasigurări, compania ce ocupă locul 12 în clasamentul asigurărilor generale, şi-a dezvoltat, de asemenea, businessul pe segmentul corporate, care a ajuns în 2013 la 50% din portofoliu. Lucian Marin, directorul general adjunct al companiei, spune că Gothaer va dezvolta începând cu 2014 un produs pentru IMM-uri „care cu siguranţă va face diferenţă pe piaţă". Marin observă că piaţa de asigurări a stagnat pe acest segment, însă crede că aceasta se va dezvolta în viitor. „Anii de criză au afectat toate tipurile de activităţi, dar consider că au avut şi părţi bune, respectiv eficientizarea costurilor şi precauţia sporită la riscuri, care pot afecta afacerea în sine." Cu toate acestea, compania a înregistrat o creştere anul trecut, ajungând la o valoare a primelor brute subscrise de 15,1 milioane de euro. Gothaer a dezvoltat şi produse specifice dedicate pieţei de energie verde, pentru eoliene şi panouri fotovoltaice. „Aici beneficiem de experienţa grupului Gothaer, care se află în topul asigurătorilor europeni pentru aceste linii de asigurări. Totuşi, din cauza schimbărilor legislative din ultima perioadă, proiectele noi de dezvoltare a energiei verzi au stagnat şi nu estimăm creşteri de vânzări pentru acest segment", explică Marin.
Noi vs. UE. "Piaţa românească de asigurări este considerată a fi încă o piaţă emergentă şi nici n-am putea fi văzuţi altfel, atâta timp cât este încă o piaţă în care majoritatea primelor provin din asigurările auto, iar contribuţia sa la PIB este de doar 1,3%, comparativ cu media de la nivelul Uniunii Europene de 7,5-8%", explică Valentin Ţucă. Albania este singura ţară în care costul asigurării pe cap de locuitor este mai mic decât pe piaţa autohtonă, de 96 de euro pe cap de locuitor. În Bulgaria, valoarea ajunge la 150 de euro, în ţările Europei Centrale la aproximativ 300 de euro, iar în Uniunea Europeană la circa de 1.500 de euro pe cap de locuitor. Astfel, dacă PIB-ul per capita este aproape de patru ori mai mic în România decât la nivelul Uniunii Europene, cheltuiala anuală cu asigurările este de peste 10 ori mai mică.
În Polonia, de pildă, piaţa de asigurări a ajuns în 2012 la 13,95 miliarde de euro şi, potrivit reprezentanţilor polonezi ai Gras Savoye, clienţii corporate vin atât din zona de grupurilor multinaţionale, cât şi din rândul antreprenorilor care, de cele mai multe ori, nu aleg programe complexe de asigurare. Cele mai utilizate produse de asigurare de către clienţii corporate sunt asigurările auto (40%), asigurările property & casualty cu acoperirea riscului de întrerupere a afacerii - 26%, iar creşterile sunt înregistrate de segmentul asigurărilor D&O şi de asigurare a creditului comercial, cerut de obicei de către bănci pentru tranzacţiile care se fac între companii. Distribuţia este de 29% asigurări de viaţă şi 37% asigurări generale. Trendul de pe piaţa asigurărilor corporate este de continuă creştere, pe seama investiţiilor în infrastructură, cea mai importantă investiţie din acest segment fiind orientată, începând cu 2008, către campionatul de fotbal Euro 2012, care a implicat construirea de drumuri, autostrăzi şi proiecte din zona energiei. Alte poliţe de asigurare importante sunt aduse de investiţii precum drumuri, autostrăzi, centrale de prelucrare a deşeurilor ş.a.
Asigurările pentru angajaţi - motivare sau eficientizare a businessului? „După începerea crizei, asigurările pentru angajaţi au fost primul tip de asigurare tăiat de către clienţi de pe listă. Au funcţionat foarte bine înainte de 2008-2009, s-au redus apoi dramatic şi, începând cu ultimele luni, au început să fie din nou luate în considerare, iar mai mult de jumătate din afacerile noi vin din zona beneficiilor pentru angajaţi: asigurări medicale, ca o alternativă sau completare la abonamentele medicale, asigurări de accidente şi mai puţin asigurări de viaţă", spune Anca Roşcăneanu, director general al Gras Savoye România. Roşcăneanu nu consideră că abonamentele medicale sunt în competiţie cu asigurările medicale, ci că sunt servicii complementare acestora. „Având în vedere gradul de competitivitate înregistrat pe piaţa forţei de muncă, asigurările de viaţă oferite angajaţilor pot reprezenta un criteriu de calificare în categoria «angajatori preferaţi»", explică Marius Popescu, director general al ING Asigurări de Viaţă.
Asigurările de viaţă realizate în cadrul companiilor diferă de cele individuale numai prin faptul că sunt plătite de către angajator ca beneficiu extrasalarial şi din punctul de vedere al preţului, mai mic în cazul grupului din cauza dispersiei mai mare a riscurilor, a duratei contractuale mai mici, dar şi în privinţa riscurilor care pot fi acoperite. Prin funcţiile pe care le îndeplinesc (acoperirea cheltuielilor suplimentare determinate de probleme de sănătate, pierderea capacităţii de muncă, sprijin financiar acordat familiei în cazul decesului sau, prin intermediul planurilor de investiţii, un venit suplimentar), asigurările de grup oferă beneficii legate de motivarea, fidelizarea şi creşterea implicării angajaţilor, ceea ce conduce şi la eficientizarea afacerii. „Asigurările sunt o componentă foarte rar întâlnită a pachetului de beneficii oferit de angajator, atât în procesele de recrutare, cât şi în payrolling şi administrarea de personal. Cel mult 1-2 companii din zece oferă angajaţilor o formă de asigurare, iar din acest procent, cel mai frecvent am întâlnit ca beneficiu asigurările medicale, urmate de asigurările de viaţă şi cele obligatorii", explică Ana Maria Rădulescu, branch manager al agenţiei Manpower Payrolling.
Printre tipurile de asigurare care se regăsesc cel mai frecvent în oferta companiilor se află cel destinat angajaţilor cu mobilitate internaţională ridicată, caz în care, de cele mai multe ori, pe lângă asigurarea de călătorie, angajatorii încheie asigurări medicale şi de viaţă pe 12 luni, potrivit reprezentanţilor Manpower. În conturarea politicilor de beneficii şi motivare, angajatorii au în vedere mai multe aspecte, de la numărul total al angajaţilor sau media de vârstă până la pachetele de beneficii oferite de firmele concurente sau facilităţile fiscale de care pot beneficia, spune Eugenia Dabu, HR recruiter în cadrul Lugera.
Acest tip de beneficiu are un impact mai ales pentru cei cu vârste cuprinse între 25 şi 40 de ani: cu cât angajatul companiei este mai aproape de vârsta pensionării, cu atât apreciază mai mult aceste beneficii, potrivit lui Tiberiu Focică, director de dezvoltare în cadrul APT. „Programele de asigurări pentru angajaţi reprezintă un dublu beneficiu: în primul rând pentru angajaţi, care pot fi astfel stimulaţi şi fidelizaţi, dar dispun şi de deduceri fiscale, cât şi pentru angajator, care beneficiază de facilităţi fiscale în ceea ce priveşte cheltuielile cu primele de asigurare de sănătate. Angajatul beneficiază de o deducere în limita unei sume de 250 de euro pe an fiscal, iar angajatorul îşi deduce şi el cheltuielile legate de aceste asigurări de sănătate", spune Tiberiu Focică.
Pe segmentul beneficiilor extrasalariale, asigurările concurează contribuţiile la fondurile de pensii private (pilonul III), pentru care deductibilitatea ajunge la 400 euro/an. Pachetele salariale complexe se regăsesc, potrivit reprezentantei Lugera, în IT&C, unde atragerea candidaţilor a devenit o provocare din cauza numărului mare de poziţii deschise, în asigurări, domeniul bancar, farma şi inginerie. „Companiile care activează în domeniul producţiei, îndeosebi în cadrul sectorului componentelor auto, oferă pachete complete de asigurări (viaţă, sănătate, accidente) angajaţilor". Iar în ce priveşte tipul de companie, din perspectiva specialiştilor în resurse umane, multinaţionalele folosesc cel mai des beneficiile extrasalariale, din care fac parte şi asigurările, sistem care a început să fie preluat şi de marile companii locale, cu peste 500 de angajaţi. Totuşi, potrivit directorului general al ING Asigurări de Viaţă, firmele româneşti tind să îşi alinieze strategiile de recompensare a angajaţilor cu cele multinaţionale, pentru a rămâne competitive şi a-şi îmbunătăţi imaginea pe care o au pe piaţa forţei de muncă, motiv pentru care au fost extrem de receptive la acest tip de produse.
Asigurările de răspundere managerială. Poliţele de răspundere managerială (Directors & Officers Liability) reprezintă, atât pentru asigurători cât şi pentru brokeri, o categorie de produse cu rol secundar în balanţa de produse, chiar dacă sunt impuse prin lege managerilor companiilor din România. În cazul acestui tip de asigurare, managerul poate încheia poliţa de asigurare pe cont propriu şi alege el însuşi suma pentru care se asigură, determinând astfel costul primei anuale pe care urmează să o plătească, potrivit reprezentanţilor pieţei. Astfel, pentru o sumă asigurată de 50.000 de euro, prima anuală ajunge la circa 500 de euro, dar există şi situaţii în care managerii plătesc câţiva zeci de euro pentru o sumă asigurată de câteva mii. Cele mai frecvente poliţe sunt cele care asigură câteva zeci de mii de euro. Clienţii care încheie poliţe de asigurare cu grad de acoperire mare sunt companiile listate la bursă şi multinaţionalele sau companiile din energie, petrol şi gaze, farma, telecom sau software. Cea mai mare sumă asigurată pentru o poliţă de acest tip este de circa 200 de milioane de euro şi a fost făcută de un manager din domeniul energiei, potrivit reprezentanţilor pieţei.Asigurări direct proporţionale cu creditele. Pentru „riscurile comerciale" - generate de situaţia în care o companie este în incapacitatea de a-şi plăti datoriile comerciale, cauzată de neîncasarea creanţelor ca urmare a insolvabilităţii clientului sau a neachitării obligaţiilor financiare ale acestuia în perioada de creditare care i-a fost acordată, intervine un tip de asigurare relativ nou pe piaţa autohtonă. Asigurarea de credit se aplică atât tranzacţiilor comerciale, cât şi celor de export. Piaţa este încă subdezvoltată pe acest tip de asigurare şi, deşi există mii de companii eligibile, doar câteva sute se asigură anual împotriva neîncasării creanţelor, spune Cristina Rusuleanu, general manager al companiei de asigurări specializate în asigurări de credite şi garanţii Euler Hermes România.
Cei mai mulţi clienţi pe acest segment de asigurări provin cu preponderenţă din industria construcţiilor, industria de metale, chimică, farmaceutică, FMCG, energie, agro. Preţul pentru astfel de asigurări este calculat ca şi cotă de primă aplicată la cifra de afaceri asigurabilă, cota de primă fiind un procent subunitar, într-un interval larg, cuprins între 0,2% şi 0,9%, în funcţie de volumul cifrei de afaceri asigurabile, termene de plată şi istoric de daune. „În perioada 2008 - 2009, preţurile au suferit o creştere din cauza evenimentelor majore intervenite pe plan mondial, iar ulterior preţurile s-au ajustat, ţinând pasul cu evoluţia pieţei, astfel încât se situează la acelaşi nivel de dinainte de criză", precizează Rusuleanu.
Aproximativ 50% din clienţii Euler Hermes sunt clienţi companii private cu capital privat autohton românesc, cea mai mare poliţă încheiată a fost de un milion de euro, iar cea mai mare daună plătită s-a ridicat la 150.000 de euro. Pentru Coface, un alt asigurător din zona creditelor comerciale, cea mai mare primă asigurată se ridică la două milioane de lei. „Preţurile/cotele de primă aferente asigurărilor de credit comercial au fost permanent corelate cu evoluţia riscului de creditare comercială în pieţele unde asiguraţii noştri au clienţi", explică şi Alina Popa, deputy managing director în cadrul sucursalei din Bucureşti a Coface Bois-Colombes, modul cum au evoluat preţurile pe acest segment.
RCA-ul, la putere şi pe piaţa de asigurări de afaceri. În 2012, companiile de asigurări au încheiat 6,9 milioane de poliţe de asigurări, pentru care clienţii persoane juridice au reprezentat 43,6%. Obligativitatea acestui tip de asigurare şi flotele companiilor care activează pe piaţa autohtonă justifică acest procent. Compania de logistică Lazăr International, de pildă, investeşte anual circa 500.000 de euro în acest tip de asigurare. Cea mai mare sumă despăgubită în cazul unei daune a ajuns la 150.000 de euro, în urma unei asigurări de tip CRM, pentru transportul de mărfuri. „Riscurile sunt multiple în această activitate, începând de la accidente în trafic, furturi în parcări, posibilitatea de neîncasare a contravalorilor pentru transporturile efectuate, până la accidentarea şoferilor în timpul curselor sau în timpul încărcărilor sau descărcărilor", explică Nicoleta Bobe, marketing manager al companiei Lazăr International.
Cu multă atenţie şi negocieri bune, costul suplimentar poate fi transformat într-o investiţie. O altă companie din zona de logistică, KLG, utilizează de asemenea poliţe CMR pentru transportul de mărfuri, dar şi poliţe de asigurare pentru răspunderea angajaţilor (liability insurance policies), legate în special de manipularea mărfurilor. Unul dintre neajunsurile văzute de reprezentanţii companiei este că furtul nu se mai numără printre riscurile acoperite de poliţele CMR. Dan Ştefan, fondatorul şi directorul general al companiei de închiriat maşini Autonom-Rent-a Car, vede şi el o limitare a asigurărilor faptul că legislaţia românească exceptează furtul maşinii de către un client: „Furtul maşinii de către un client este considerat abuz de încredere şi implicit nu poate fi acoperit printr-o poliţă de asigurare contra furtului".
Cine sunt specialiştii în asigurări de business. În timp ce majoritatea specialiştilor din domeniul asigurărilor şi brokerajului de asigurări sunt absolvenţi ai Academiei de Studii Economice din Bucureşti, ai Universităţii Politehnice sau ai facultăţilor cu profil de informatică, pentru proiecte speciale din zona corporate precum cele de infrastructură şi energie este nevoie de pregătire specială, precum cea a actuarilor cu calificări în domeniu. În companiile de asigurări din România lucrează în medie 3-5 actuari. „În mod frecvent, cei mai mulţi lucrează în domeniul raportărilor, însă încep să apară în ultima vreme actuari specializaţi în consultanţă, pe tarifare, mai ales în asigurări de viaţă şi sănătate, şi managementul riscurilor, cea din urmă fiind o urmare a apariţiei Solvency II, regim de solvabilitate bazat pe riscuri, care necesită cunoştinţe aprofundate de managementul riscurilor, statistice, financiare şi de management al afacerii", explică Florin Ginghină, preşedinte al Asociaţiei Actuarilor din România şi specialist în managementul riscului în cadrul sucursalei londoneze a companiei de consultanţă şi audit KPMG.
Ginghină apreciază că pe viitor zonele emergente pentru actuarii din România vor fi în asigurările generale şi în stabilirea tarifelor, pe măsură ce piaţa de pensii private va creşte şi va atinge pragul critic de plată a rentelor viagere, moment în care funcţia de management al activelor şi pasivelor va deveni critică pentru societăţile care vor avea un număr mare de rente viagere. În prezent, circa 65 de actuari activează pe piaţa din România, potrivit datelor asociaţiei de specialitate, după ce au studiat în cadrul Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din Academia de Studii Economice, Masterul de Tehnici actuariale din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti sau Facultatea de Matematică din cadrul Universtăţii Bucureşti sau studiază examenele de actuariat din Marea Britanie din cadrul Institute and Faculty of Actuaries sau cursurile asociaţiilor de actuariat din SUA şi au un minimum de experienţă de cinci ani. Salariile pentru actuari pornesc de la 4.000 de lei şi pot ajunge până la 10.000 de euro pentru managerii din boardul companiilor de pe piaţă.
Deşi pe piaţa de asigurări de afaceri există o creştere lentă, ritmul este încă redus. Soluţia ar fi - potrivit reprezentanţilor pieţei - oferirea unor stimulente precum creditele fiscale pentru IMM-urile care cumpără asigurări, chiar şi până la 100% din prima anuală plătită pentru câţiva ani. Altfel, înregistrarea unor daune de natură catastrofală, precum un cutremur, ar putea crea probleme majore mai multor firme, care vor putea să se recupereze cu greu în condiţiile actuale ale pieţei.

Businessmagazine - 2014

 

 

EuroAsig si-a schimbat conducerea

Ovidiu Voinea, presedinte si director general al companiei de asigurare EuroAsig, si-a dat demisia din aceste functii, a anuntat compania. Conform oficialilor companiei, "Ovidiu Voinea a decis sa se retraga de la conducerea societatii Euroasig", dupa aproape doi ani petrecuti la sefia firmei. Locul acestuia a fost luat deocamdata de Alina Popa, numita director general interimar prin decizia Adunarii Generale a Actionarilor. De asemenea, Tiberiu Maier a fost numit director general adjunct al EuroAsig. Compania a avut prime brute subscrise de 427.000 de euro anul trecut, ocupand locul 26 din cele 33 de companii active pe segmentul de asigurari generale.

ZiarulFinanciar - 2006

 

 

Euroasig a incheiat polite de 4,76 mil. lei in 2006, triplu fata de 2005

Compania de asigurari Euroasig a subscris, in anul 2006, prime in valoare de 4,76 milioane de lei, in crestere cu 208% fata de 2005, a declarat, astazi, directorul general al firmei Alina Popa.
La nivelul anului precedent, compania a acoperit daune in suma de 1,17 milioane de lei, comparativ cu 214.442 lei in 2005. Infiintata in anul 2000, Euroasig practica numai asigurari generale.

ZiarulFinanciar - 2007

 

 

Noua generaţie de executivi şi antreprenori: Norocul este să te întâlneşti cu oamenii de la care poţi să înveţi şi să iei ce-i bun de la ei.

Business Magazin a acordat, miercuri-seară, în cadrul galei 100 TINERI MANAGERI DE TOP, zece premii celor mai performanţi tineri manageri din România, aceştia regăsindu-se şi în cea de-a opta ediţie a catalogului „100 tineri manageri de top", lansat cu acest prilej (www.bmag.ro).

Toţi cei prezentaţi în catalog sunt cu adevărat câştigători în acest mediu economic. Antreprenori care reuşesc să crească şi să reinventeze afacerile, executivi din companii care găsesc noi motoare de creştere sunt deopotrivă cei ce schimbă mediul economic, dar şi modele de urmat. În fiecare ediţie a catalogului sunt prezentaţi manageri cu vârsta de până în 40 de ani care au atins performanţa în afaceri şi s-au remarcat în domeniul în care activează. Din 2006, an de an, cataloagele au reunit poveşti de carieră pentru oameni care au „ars" etape, avansând într-un ritm la care visează, probabil, orice student de pe băncile facultăţilor. Dinamismul României, în care se formează încă pieţe, afaceri, nişe, este una dintre marile şanse pe care le oferă economia autohtonă la capitolul carieră.
Gala Premiilor Business Magazin a fost realizată cu sprijinul partenerilor Romtelecom, Siveco, Raiffeisen Premium Banking şi Marsay.
„În viaţă sunt şi piste false, iar oamenii au plecat dintr-o bancă în alta uitându-se la salariu, dar nu au construit neapărat cariere. E important să ai o viziune şi când a oprit trenul trebuie să te urci în el", a spus în cadrul evenimentului Cristian Sporiş,VP corporate banking în cadru Raiffeisen Bank. El a fost prezentat în prima ediţie a catalogului, în 2006, an în care a fost premiat de Business Magazin la categoria servicii financiare.
„Am avut noroc. Am lucrat cu cei mai buni oameni şi am învăţat munca asta de la cei mai buni oameni. Ideal într-un call center este să suni de o sută de ori şi să primeşti acelaşi răspuns", a declarat la gală Vladimir Sterescu, country manager la CGS România, referindu-se la evoluţia pe care a avut-o în carieră. El s-a numărat printre managerii prezentaţi în ediţia „100 de tineri manageri de top din 2007", fiind premiantul din acel an al categoriei IT&C.
„Norocul este să te întâlneşti cu oamenii de la care poţi să înveţi, să iei ce-i bun de la ei şi să reuşeşti să aplici. Trebuie să exportăm tinerele talente din România pentru că într-o zi ei vor fi recunoscători şi vor aduce în România cunoştinţele pe care le-au dobândit într-o altă ţară", a spus în cadrul eveni­mentului Cătălin Olteanu-Heel, director general al FM Logistic România, prezentat în catalogul din 2010.
Gala Premiilor Business Magazin pune în scenă, de opt ani, viziunea celor care reprezintă „valul nou", a celor care transformă vizibil România prin energia şi creativitatea lor. Prin această iniţiativă, echipa de profesionişti Business Magazin îi selectează şi îi promovează pe tinerii manageri care conduc astăzi unele dintre cele mai importante afaceri din România şi care vor reprezenta cel mai bine mediul de afaceri în următorii zece ani.
Alina Popa, director departament financiar, Petrom, premiu special
La 36 de ani, Alina Popa este director al departamentului financiar în cadrul Petrom. Ea povesteşte că profesia de auditor, cu care şi-a început cariera, i-a plăcut foarte mult şi că i-a fost greu să plece din consultanţă, dar şi-a dorit să lucreze în cea mai mare companie din România. În departamentul financiar din Petrom a implementat consolidarea raportării financiare, scurtarea termenelor de raportare şi a pus în aplicare un sistem de controale interne care asigură acurateţea informaţiilor.

ZiarulFinanciar - 2013