Luchi Georgescu - Meda si Vincon

Luchi Georgescu

Luchi Georgescu este una dintre cele mai influente femei de afaceri din Romania. In jurul varstei de 20 de ani ea a fugit de acasa, din cauza unor diferente de principii. A reusit sa-si ia un apartement, iar in anii '90 a inceput sa

investeasca in afaceri. La inceput vindea bujorii din gradina bunicii. A infiintat producatorul de mezeluri Meda si a cumparat Vincon.

Articole din presa:

 

Cele mai puternice femei din România: Luchi Georgescu, Vincon şi Meda


Proprietarei Vincon, Luchi Georgescu, nu-i pare rău că a refuzat o ofertă de 60 de milioane de euro pentru vânzarea celui mai mare producător de vinuri de pe piaţa românească.
Nu s-a putut despărţi nici de celelalte afaceri, iar pentru Meda, compania procesatoare de carne, a declinat "îngrozitor de multe" propuneri. Antreprenoarea munceşte 12 ore pe zi şi îşi împarte timpul şi între celelalte afaceri - două hoteluri de pe litoral şi o firmă de construcţii.
Deţine 86% din societate, care a fost privatizată în 1999, diferenţa fiind în proprietatea celor care au primit cupoane la Vincon. În primă fază a investit 7 milioane de euro în societatea producătoare de vin, dar de-a lungul anilor valoarea totală a investiţiilor a depăşit 40 mil. euro, bani cheltuiţi pentru plantaţii cu viţă-de-vie, echipamente pentru vinificaţie şi achiziţii de terenuri. Iar Vincon a ajuns acum cel mai mare producător de vinuri, ca volum, "iar ca valoare oscilăm între locul trei şi patru", declară antreprenoarea pe a cărei carte de vizită sunt trecute toate cele patru afaceri pe care le-a dezvoltat. În afară de Vincon, Luchi Georgescu a investit şi în procesatorul de mezeluri Meda Prod 98, Venus Holiday (având două hoteluri pe litoral) şi firma de contrucţii Medcons Instal.
Pe "cartea de vizită" a Vinconului stau înşirate 1.580 de hectare de viţă de vie în podgoriile Odobeşti, Coteşti, Panciu şi Huşi, 11 crame, printre care Paradis şi Beciul Domnesc, trei depozite pentru produse finite şi trei platforme industriale pentru condiţionarea şi îmbutelierea vinului, a vinarsului şi băuturilor spirtoase şi a oţetului. Vincon a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 30 mil. euro, ceea ce înseamnă aproape o zecime din valoarea pieţei vinului, evaluată la 350 mil. euro. Ce o nemulţumeşte însă pe Vichi Georgescu este ponderea pe care o au vânzările vinurilor de soi, adică acelea care au pe etichete preţuri din segmentele superioare de preţ. În acest moment, compania vinde în zona premium jumătate din volume, dar "vreau să ajung la 80% pe nivelurile superioare", declară hotărât antreprenoarea, care spune că de-a lungul anilor s-a bazat doar pe propriile puteri în afaceri. Ea povesteşte că s-a apucat de afaceri "natural, ca mulţi români: "Aşa am hotărât". În 1990 s-a angajat la o reprezentanţă străină specializată în export de cherestea şi fier beton pentru că a vrut să înveţe despre relaţiile comerciale cu ţările capitaliste, după ce înainte de revoluţie lucrase în domeniul comerţului exterior cu ţările socialiste. După "o perioadă", spune ea, în care societatea a avut "destul de mult succes" pentru că a găsit unele oportunităţi şi soluţii de afaceri pe care ei nu le vedeau, s-a hotărât să plece. Era conştientă că era un pariu riscant. Avea, ca angajată la acea vreme, un salariu de 5.000 de dolari pe lună ("şi ei considerau că ar camfi de ajuns pentru un român") şi prin forţele proprii putea câştiga mai mult sau mai puţin, "dar trebuia să încerc". Iar prima sa firmă a construit-o în domeniul pe care îl cunoştea: import-export. Dar din 1997, când a intrat printr-o conjunctură în contact cu domeniul de producţie, nu a mai făcut intermedieri de produse. A intrat "întâmplător în acţionariatul unei fabrici care producea alcool, pentru că dădusem bani cu împrumut". S-a îndrăgostit "ireversibil de producţie, acesta fiind singurul motor veritabil al economiei; fără producţie nu rămâne decât o piaţă umilă de consum".

BusinessMagazine - 2011

 

 

De ce a refuzat Luchi Georgescu 60 de milioane de euro


Proprietarei Vincon, Luchi Georgescu, nu-i pare rău că a refuzat o ofertă de 60 de milioane de euro pentru vânzarea companiei sale, cel mai mare producător de vinuri de pe piaţa românească. Nu s-a putut despărţi nici de celelalte afaceri, iar pentru Meda, compania procesatoare de carne, a declinat „Îngrozitor de multe„ propuneri. Antreprenoarea munceşte 12 ore pe zi Şi ÎŞi Împarte timpul şi Între celelalte afaceri - două hoteluri de pe litoral şi o firmă de construcţii.
Păşind hotărât şi cât se poate de degajat pe pantofii turcoaz cu tocuri de 10 cm, asortaţi cu eşarfa de pe umeri, Luchi Georgescu şi-a întâmpinat oaspeţii într-o zi caldă de toamnă, când culesul viei era în toi, la sediul Vincon, în apropiere de Focşani.
Deţine 86% din societate, care a fost privatizată în 1999, diferenţa fiind în proprietatea celor care au primit cupoane la Vincon. În primă fază a investit 7 milioane de euro în societatea producătoare de vin, dar de-a lungul anilor valoarea totală a investiţiilor a depăşit 40 de milioane de euro, bani cheltuiţi pentru plantaţii cu viţă-de-vie, echipamente pentru vinificaţie şi achiziţii de terenuri. Vincon a ajuns acum cel mai mare producător de vinuri, ca volum, "iar ca valoare oscilăm între locul trei şi patru", spune antreprenoarea pe a cărei carte de vizită sunt trecute toate cele patru afaceri pe care le-a dezvoltat. În afară de Vincon, Luchi Georgescu a investit şi în procesatorul de mezeluri Meda Prod 98, Venus Holiday (cu două hoteluri pe litoral) şi firma de contrucţii Medcons Instal.
Pe "cartea de vizită" a Vincon stau înşirate 1.580 de hectare de viţă de vie în podgoriile Odobeşti, Coteşti, Panciu şi Huşi, 11 crame, printre care Paradis şi Beciul Domnesc, trei depozite pentru produse finite şi trei platforme industriale pentru condiţionarea şi îmbutelierea vinului, a vinarsului şi băuturilor spirtoase şi a oţetului.
Vincon a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 30 de milioane de euro, ceea ce înseamnă aproape a zecea parte din valoarea pieţei vinului, evaluată la 350 de milioane de euro. Ce o nemulţumeşte însă pe Luchi Georgescu este ponderea pe care o au vânzările vinurilor de soi, adică acelea care au pe etichetă preţuri din segmentele superioare de preţ. În acest moment, compania vinde în zona premium jumătate din volume, dar "vreau să ajung la 80% pe nivelurile superioare", spune hotărât antreprenoarea.
Luchi Georgescu povesteşte că s-a apucat de afaceri "natural, ca mulţi români: aşa am hotărât". În 1990 s-a angajat la o reprezentanţă străină specializată în export de cherestea şi fier beton, pentru că a vrut să înveţe despre relaţiile comerciale cu ţările capitaliste, după ce înainte de revoluţie lucrase în domeniul comerţului exterior cu ţările socialiste. După "o perioadă", spune ea, în care societatea a avut "destul de mult succes", pentru că a găsit unele oportunităţi şi soluţii de afaceri pe care şefii nu le vedeau, s-a hotărât să plece. Era conştientă că era un pariu riscant. Avea, ca angajată, la acea vreme, un salariu de 5.000 de dolari pe lună ("şi ei considerau că ar cam fi de ajuns pentru un român") şi prin forţele proprii putea câştiga mai puţin, dar şi mai mult, aşa că "trebuia să încerc". Iar prima sa firmă a construit-o în domeniul pe care îl cunoştea: import-export. Din 1997, când a intrat printr-o conjunctură în contact cu producţia, nu a mai făcut intermedieri. A intrat "întâmplător" în acţionariatul unei fabrici care producea alcool, "pentru că dădusem bani cu împrumut". A preluat apoi Vincon (1999) şi Meda (2000) şi spune că s-a îndrăgostit "ireversibil de producţie, acesta fiind singurul motor veritabil al economiei; fără producţie nu rămâne decât o piaţă umilă de consum".
Societatea la acel moment era un fost Vinalcool din perioada comunistă, adică se ocupa strict de prelucrare, de îmbutelierea vinului, neavând nicio palmă de podgorie. "Pe mine mă atrăgea vinul ca băutură şi ca poveste; e un domeniu spectaculos, dincolo de greutăţi oferă şi satisfacţii." Luchi Georgescu spune că până în prezent nu cunoaşte alt domeniu mai frumos, mai cu seamă că "are o aromă specială". Din pricina asta nici nu s-a îndurat să se despartă de societate, chiar dacă suma oferită în 2008 de un fond de investiţii - de 60 de milioane de euro, pare mai mult decât generoasă. De-atunci nici n-a mai deschis uşa pentru cei interesaţi de discuţii pe acest subiect.
Şi totuşi "fericirea se măsoară în mililitri", pentru cei din domeniu, iar greutăţile s-au dovedit a fi multe. De pildă, lipsa unei mărci, a informaţiilor despre piaţă, a cercetării, a unui sistem informatic, a podgoriilor.
Pentru că în ciuda faptului că Vinalcoolul din Vrancea, înfiinţat în 1949, era cel mai mare exportator de vinuri din perioada comunistă, vânzările erau doar vrac. Iar când Luchi Georgescu a mers la negocieri cu principalii cumpărători, în Germania, "ne-au umilit, deşi eu nu sunt sensibilă, pentru că sunt obişnuită cu greutăţile". Din acel moment antreprenoarea a refuzat să mai vândă vreodată vinuri neîmbuteliate şi este la fel de hotărâtă şi acum, când, din pricina scăderii puterii de cumpărare, produsele ieftine câştigă tot mai mult teren. "Sunt căpoasă, nu vreau să vând decât la sticlă."
La un moment dat a constatat că planul de-acasă nu se potriveşte cu cel de la târg. "Îmi imaginam că o să fac Vincon după chipul şi asemănarea dorinţelor mele", povesteşte antreprenoarea, care mărturiseşte că era la un pas să distrugă firma. "Mi-am imaginat că toată lumea vrea vinuri roşii seci, băute în pahare cu picior, la lumina lumânărilor şi cu sunet de viori." Doar că realitatea era complet diferită în urmă cu 12 ani şi, pentru a afla ce vor, de fapt, cumpărătorii, preşedinta Vincon şi-a pus tenişi şi o şapcă, a luat o listă cu întrebări ("ulterior am văzut că nu erau cele mai bune") şi a început să întrebe oamenii din Mall Vitan (Bucureşti) ce obiceiuri de consum au.
Aşa a aflat că românii sunt, în privinţa consumului de vin, pe un sens complet diferit faţă de tendinţele din ţările cu tradiţie - pentru că România este al zecelea producător mondial de vin. La noi sunt preferate în proporţie de 70% vinurile albe, în vreme ce în ţările cu tradiţie acelaşi procent este adjudecat de vinurile roşii. La fel de diferit este gustul local în privinţa conţinutului de zahăr. "În loc să ne îndreptăm spre vinuri roşii seci, care este tendinţa cvasigenerală, noi am migrat, pe parcursul ultimilor 12 ani, de la vinuri dulci şi demidulci spre demidulci şi demiseci." Într-un deceniu, vinul roşu abia a ajuns de la 15% la 30% pondere în consum, deşi licoarea este mai valoroasă pentru organism, conţinând o cantitate mare de antioxidanţi.
Drumul firesc al strugurilor este dinspre podgorie spre centrele de vinificaţie, dar la momentul preluării Vincon nu avea deloc viţă-de-vie. "Ne-am apucat să facem viticultură, eu neştiind nimic", recunoaşte franc antreprenoarea. O bază de informaţii avea în schimb Georgel Costache, directorul general al companiei, care lucra deja la firma de vinificaţie. Costache este, conform propriilor spuse, singurul oenolog român care a urmat cursuri la Institutul de Vinuri din Bordeaux vreme de doi ani. Iar "anul acesta a fost cel mai frumos din viaţa mea", povesteşte el, cu trimitere la faptul că a câştigat marea medalie de aur la Bruxelles, oferită celor mai pricepuţi cinci degustători de vin din lume la cel mai cunoscut concurs internaţional de vinuri.
Costache spune că viticultorul poate fi comparat cu un doctor de terapie intensivă prin prisma cunoştinţelor pe care trebuie să le aibă şi a vitezei de reacţie la nevoie. "Ne-am apucat să facem treaba asta puţin haotic iniţial; am luat ferme, le-am curăţat", explică antreprenoarea. Compania, care angajează acum 700 de oameni, are acum în jur de 2.000 ha cu podgorii proprii, dar în fabricile de vin intră şi struguri cumpăraţi de la alţi producători.
Numai în perioada 2010-2011 compania a investit 3,7 milioane de euro în reconversia a peste 600 de hectare de viţă-de-vie, iar anul acesta şi cel viitor programul de replantare cu soiuri nobile continuă, bugetul alocat fiind de 3,5 milioane de euro. Astfel, la finalul anului viitor podgoriile replantate vor depăşi 800 de hectare plantate cu Sauvignon Blanc, Chardonnay, Muscat, Merlot şi Pinot Noir, dar şi cu soiuri româneşti precum Şarba, Tămâioasă, Fetească Neagră şi Busuioacă de Bohotin. Tot pe lista de investiţii recente se află 1,2 milioane de euro pentru utilaje (vinificatoare, prese şi pompe), 250.000 euro pentru dezvoltarea parcului auto, 200.000 euro pentru achiziţii de terenuri şi peste 150.000 de euro pentru staţia de epurare de la fabrica de la Cârligele, în apropiere de Focşani (Vrancea).
Vincon a cumpărat peste 500 de hectare din podgoria Huşi din judeţul Iaşi, loc în care compania vrea ca în următorii doi ani să ridice din temelii un centru pentru vinuri premium şi super premium. Investiţia este evaluată la peste două milioane de euro, cărora li se adaugă peste 600.000 de euro necesari pentru construirea unui sistem de fertilizare şi a unui bazin de retenţie a apei.
În comparaţie cu investiţiile în tehnologie sau plantaţii, de ordinul zecilor de milioane de euro, sumele dedicate departamentului de marketing par a nu fi la fel de generoase. Toate etichetele au fost desenate de cei din companie, iar una dintre primele sticle de vinuri avea o etichetă fluorescentă. Acum, în portofoliul companiei se regăsesc trei game de vin: Comoara Pivniţei (Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Tămâioasă Românească, Fetească Albă, Sauvignon Blanc), Oenoteca (Fetească Regală, Muscat Ottonel, Merlot, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon) - care conţine colecţii de vinuri învechite şi gama Casa Vrancea (Merlot, Muscat Ottonel, Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Sauvignon Blanc). Pe segmentul premium Vincon are gama Beciul Domnesc (Fetească Neagră şi Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir şi Riesling, Fetească). "Vreau să vând mult mai mult pe potenţialul acestei companii", spune preşedinta Vincon, referindu-se la faptul că vânzările sunt mari în volum, dar la preţuri mici. "Vreau să vindem mult mai mult vinuri de soi, pe segmentele superioare de preţ. Avem vânzări destul de mari faţă de situaţia actuală, dar vrem şi mai mult şi într-o structură cât mai bună"" întăreşte ea ideea.
În prezent, cam jumătate din volumele vândute de companie sunt adjudecate de vinurile de masă ieftine, dar "vreau să ajung la 80% pe nivelurile superioare". De reuşita acestui proiect depinde nu numai profitabilitatea companiei (despre care reprezentanţii spun că există, dar nu oferă niciun detaliu, lăsând să se înţeleagă că nu este mulţumitoare), ci şi programele de investiţii care se leagă strâns de câştiguri, explică Georgescu, care spune că n-a luat niciodată dividende din companie şi, în plus, are o aversiune faţă de credite bancare. "Sunt anticredite. Din 2008, când am stabilit strategia de dezvoltare, n-am mai avut niciun credit." Din acest motiv, tocmai zona premium este cea care i-a captat atenţia acum lui Luchi Georgescu, care până în acest an n-a prea dat interviuri. S-a răzgândit acum, pentru că "muncim zi de zi şi suntem uneori ca nişte cârtiţe. Trebuie să mai şi arătăm ce facem". Antreprenoarea spune că, deopotrivă, şi climatul economic, dar şi schimbările meteorologice pun presiune asupra afacerii. Concret, din pricina vremii producţia de vin este anul acesta mai mică cu 40% faţă de cea de anul trecut - agricultura a avut puternic de suferit de pe urma secetei şi a gerului din ultimul an. De fapt, podgorii de pe întregul continent au fost calamitate în ultimii ani şi ţări cu tradiţie în producţia de vin sunt acum nevoite să importe vinuri vrac pentru a menţine producţia la nivelul cererii. "În momentul de faţă din Vrancea se fac exporturi în Italia şi Spania", susţine Luchi Georgescu, care spune că un hectolitru de vin vrac ce pleacă peste hotare costă 53 de euro, faţă de 25 de euro anul trecut.
Seceta din ultimii trei ani "ne-a «rezolvat» pe toţi, în toată Europa", afirmă Luchi Georgescu, care completează că piaţa se contractă şi din pricina sărăcirii populaţiei, care păstrează în coşul de cumpărături laptele şi uleiul, dar renunţă la sticla de vin. Cifrele sunt cât se poate de grăitoare: dacă în 2008 piaţa vinului îmbuteliat fusese evaluată la 450-500 de milioane de euro, în prezent valoarea se plasează la 350 de milioane de euro. Totuşi, la aceste valori se mai adugă în jur de 20%, ce reprezintă vinurile vrac şi piaţa neagră; despre autoconsum nu sunt niciun fel de informaţii. Piaţa definită şi cuantificată indică un nivel al consumului per capita de 24 de litri pe an. Pentru comparaţie, francezii consumă în jur de 50 litri pe cap de locuitor pe an.
Cei mai importanţi producători autohtoni, din perspectiva volumelor vândute şi a cifrelor de afaceri, sunt Murfatlar, Vincon, Jidvei, Halewood şi Cotnari. Pe de altă parte, chiar dacă piaţa vinului a înregistrat anul trecut o scădere de 10% faţă de 2010, conform estimărilor Patronatului Naţional al Vinului şi Viei din România, există şi o tendinţă pozitivă. Partea bună, punctează Ovidiu Gheorghe, director general al organizaţiei, este "creşterea semnificativă a segmentului vinului de calitate". În ciuda faptului că anul trecut la nivelul consumatorilor nu au fost resimţite ameliorări în ceea ce priveşte bugetul alocat consumului de produse alimentare, "vânzările de vin de calitate au crescut în România în 2011 faţă de 2010", spune Gheorghe. Un indiciu este şi faptul că numărul însemnelor de certificare pentru vinul DOC comercializate a crescut anul trecut cu 15%, comparativ cu 2010, ca volum fiind foarte apropiat de anul 2009 (32.765.000 însemne DOC în 2011 faţă de 34.175.000 însemne DOC în 2009), conform datelor Oficiului Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole (ONVPV).
Totuşi greutăţi în industrie sunt la tot pasul şi apar chiar şi unele noi, un exemplu fiind ceea ce antreprenoarea numeşte "fenomene conexe". "A apărut din nou vinul vrac, ca răspuns la scăderea puterii de cumpărare. Dar cea mai periculoasă zonă este cea a băuturilor «de tip vin»", semnalează Georgescu. Pentru că băuturile care induc impresia că sunt vin fără a fi ("de aceea trebuie citită eticheta, ca să ştii ce bei") pot fi de-a dreptul nesănătoase. Al treilea fenomen este apariţia afaceriştilor en-gros, a căror activitate se derulează în cel mai bun caz în zona gri şi împiedică producătorii să ştie exact cui se adresează. În comerţul modern Vincon vinde şi acum direct. Dar înainte de criză vinurile sale ajungeau "în retailul mic prin distribuitori; apariţia angrosiştilor ne împiedică să avem o strategie coerentă în a duce anumite tipuri de marfă ţintit - că e vorba de magazin cu autoservire, mixt sau un restaurant". Or, pentru fiecare canal are nevoie de produse şi distribuţie corespunzătoare, "pentru că n-o să duci vinuri premium în Gara de Nord". Una peste alta, spun reprezentanţii companiei, "comerţul, care nu este Albă ca Zăpada, dar avea nişte canale şi reguli cât de cât respectate, s-a bulversat şi mai mult. Acum se aplică regula «scapă cine poate»".
Compania vinde în reţelele moderne de retail aproximativ 45% din produse, iar comerţul tradiţional şi Horeca au contribuit anul trecut cu aproximativ 55% la realizarea cifrei de afaceri. Aşteptările pentru anul în curs se referă la o cifră de afaceri similară celei de anul trecut - 30 de milioane de euro, în condiţiile în care piaţa continuă trendul descendent din ultimii ani, iar producţia de vin a scăzut, din pricina secetei, cu 40%. Or, din cauza cantităţilor în scădere de struguri din 2012, Luchi Georgescu se aşteaptă la creşterea preţurilor la vin atât în România, cât şi la nivel mondial. Aceasta s-ar traduce în creşterea profitabilităţii companiei, pentru că podgoriile pe care le are nu au fost calamitate. Şi Vincon vinde peste hotare doar vinuri îmbuteliate, ce reprezintă sub zece procente din producţie, cea mai importantă pondere fiind adjudecată de contractul de export către piaţa chineză, în valoare de un milion de euro pe an.
Valoarea unei afaceri din vinificaţie nu stă numai în podgorii, instalaţii de prelucrare, cifre de afaceri sau profit, ci şi în comorile ce stau ascunse în pivniţe. Vincon are 11 crame, dintre care două sunt renumite: Paradis şi Beciul Domnesc. Beciul Domnesc este cea mai mare vinotecă profesională din România, având peste 100.000 sticle de vin, cele mai vechi datând din 1949. Crama este monument istoric, inclus în programele de conservare UNESCO; a fost fondată în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (deasupra intrării se păstrează caracterele chirilice care fac referire la domnitor şi cel care a construit-o) şi a fost renovată între 1834 -1839, în perioada domniei lui Mihail Sturdza. Crama Paradis, care păstrează rezerva de distilat de vin, este cea mai mare din sud-estul Europei, având peste 4.800 de butoaie din stejar.
Valoarea licorilor celor două crame este greu de estimat, iar Luchi Georgescu spune despre sine că nu este bogată. "Nu adun bani; îmi plac banii când sunt în afaceri, nu să-i văd." Ea argumentează că nu are bani în bănci, ci a investit în afaceri şi califică traiul său de zi cu zi "nici ieftin, nici scump". Punctează, de pildă, că nu are nevoi extravagante, dar şi că nu a avut lipsuri materiale nici în perioada comunistă şi nici nu are planuri mari de cheltuieli personale. "Mi-am cumpărat creme, pantofi, diamante. Dar pe urmă ce să-ţi mai cumperi?"
Luchi Georgescu povesteşte că se împarte cu greu între cele patru afaceri pe care le are, şi, în funcţie de perioade şi priorităţi, alocă mai mult timp uneia sau alteia. Anul acesta şi cel trecut, de pildă, a dedicat cam jumătate din timp unuia dintre cele două hoteluri din Venus, unde a investit câteva milioane de euro. "Anul trecut am terminat hotelul, iar în 2012 am finalizat locurile de joacă, terasele şi restaurantele." Au fost însă ani în care s-a concentrat mai mult pe Meda sau Vincon, după caz. La Meda, compania ce produce preparate din carne, acum se află într-un training ce ar putea dura în jur de doi ani singura fiică a antreprenoarei. De anul trecut, după ce a terminat studiile de Business Administration la Londra, "drumul ei trece prin toate departamentele şi apoi cred că vom avea o discuţie prietenoasă", afirmă Luchi Georgescu, întrebată despre probabilitatea de a-şi lăsa, la un moment dat, afacerile pe mâinile fiicei sale. "Una este să vrei şi să nu poţi, să nu poţi şi să vrei şi alta să poţi şi să vrei. Rămâne să ne exprimăm după ce va avea o idee foarte clară despre ce înseamnă producţia." Despre firma de construcţii, pe care o foloseşte doar pentru a construi şi repara tot ce e necesar pentru celelalte afaceri, spune că i-a "mâncat" prea mult timp şi ar vrea să limiteze această activitate. A pus însă pe roate această firmă pentru că are o înclinaţie către arhitectură şi spune că a făcut personal proiectul de renovare şi amenajare a sediului Vincon.
Pentru Meda antreprenoarea a primit de-a lungul anilor "exagerat de multe oferte", dar n-a putut să înstrăineze nici acea afacere, recunoscând că antreprenorii români sunt foarte ataşaţi de afacerile pe care le-au construit. "Asta îmi place şi îmi dă satisfacţie."

BusinessMagazine - 2014

 

 

Luchi Georgescu lansează mezelurile economice pentru că "aşa cere piaţa"


Deşi Meda a înregistrat anul trecut o profitabilitate de circa 20.000 de euro la o cifră de afaceri de peste 27 de milioane de euro, compania investeşte în 2013 1,35 milioane de euro. Ca urmare, cifra de afaceri a companiei ar urma să crească cu 5%, depăşind 28,5 milioane de euro.
CONTEXTUL: Piaţa cărnii şi a preparatelor de carne scade de la an la an, iar costurile materiilor prime pot creşte brusc. Consumatorii fie cumpără cantităţi mai mici de mezeluri, fie se îndreaptă către segmente de preţ inferioare.
DECIZIA: Producătorul de mezeluri Meda a ales să lanseze gama de produse 1 Mai, poziţionate în segmentul economic, pentru că „aşa a cerut piaţa", explică reprezentanţii companiei. În plus, în 2013 compania investeşte 1,5 milioane de euro în echipamente de producţie şi modernizarea identităţii vizuale. Tot anul acesta, Meda a lansat sub marca omonimă trei noi produse, salamurile Vienez, Tirolez şi Fermierul, în portofoliul companiei fiind acum aproape 100 de produse.
EFECTELE: Compania estimează o cifră de afaceri de 28,5 milioane de euro pentru 2013, cu 5% mai mult faţă de anul trecut. Gama de produse 1 Mai ar urma să reprezinte 8-10% până la finalul lui 2013.

"AM ÎNCERCAT SĂ FACEM O MODERNIZARE A MĂRCII MEDA ŞI AM LANSAT PRODUSE ECONOMICE, SUB NUMELE 1 MAI", indică Luchi Georgescu, antreprenoarea de 56 de ani care a clădit afacerea Meda pe parcursul ultimilor 15 ani principalele decizii din acest an. Georgescu este cunoscută în mediul de afaceri şi pentru compania Vincon, unul dintre cei mai mari producători de vinuri de pe piaţa locală.
Ea spune că decizia de a lansa produse în gama economică de preţ a venit ca urmare a cererii pe care au identificat-o în piaţă. Mezelurile din această gamă ţintesc mai cu seamă bărbaţii cu venituri relativ reduse, care muncesc fizic şi au nevoie de un aport caloric ridicat; spre finalul anului, vânzările gamei 1 Mai ar putea ajunge la 8-10% din cifra de afaceri a companiei.
Spre comparaţie, gama de produse Meda se adresează cu precădere femeilor din mediul urban, care au venituri cel puţin medii şi copii. Meda îşi vinde produsele şi peste hotare, dar doar în zonele unde există comunităţi de români, iar exportul nu depăşeste 10% din cifra de afaceri a companiei.
IN 2013, 400.000 DE EURO AU FOST CHELTUIŢI DE COMPANIE PENTRU ECHIPAMENTE NOI DE AMBALARE ŞI VIDARE, iar investiţiile de acest fel nu sunt neobişnuite, declară Georgescu, pentru că utilajele se uzează fizic şi moral. Alţi 800.000 de euro au fost destinaţi procesului de modernizare a identităţii vizuale, în urma acestui proces marca Meda devenind umbrela pentru produsele din categoria premium şi mediu, sub marca 1 Mai regăsindu-se mezelurile din segmentul economic.
Trei noi sortimente de produse au fost lansate anul acesta – salamurile Vienez, Tirolez şi Fermierul. Piaţa însă, subliniază reprezentanţii firmei, nu dă niciun semnal de optimism. „2013 este un an şi mai greu decât cei care au trecut pentru că piaţa s-a constractat, băncile acordă bani din ce în ce mai greu din cauză că marii asiguratori reduc limitele de asigurare pentru producătorii din România„, punctează Georgescu.
Tot ea explică şi că 2012 a fost un an dificil, din pricina scumpirii abrupte a preţurilor la materii prime. „În septembrie-octombrie am avut creşteri de până la 60% a costurilor pentru unele piese din carne, membrane şi slănină„. Lucru care s-a tradus în reducerea drastică a profitabilităţii.
Pentru cumpărarea cărnii de porc Meda a plătit cu un milion de euro mai mult decât bugetase, iar pentru membrane cu jumătate de milion în plus. „În aceste condiţii, supravieţuirea este o performanţă„, spune Georgescu. Cu toate acestea, în primele trei luni ale anului, profitabilitatea afacerii a crescut cu 300% faţă de perioada similară a anului trecut, conform reprezentanţilor companiei.
IN PLUS, MEDA A INVESTIT ŞI 150.000 DE EURO PENTRU DESCHIDEREA UNUI CENTRU REGIONAL LA BACĂU, DISTRIBUŢIA DIRECTĂ FIIND FĂCUTĂ PRIN DEPOZITE PROPRII SITUATE ÎN BUCUREŞTI (TREI SPAŢII), Craiova, Arad, Turda şi Bacău. Compania cu 475 de angajaţi are o capacitate de producţie de 12.000 de tone pe an, iar de la începutul afacerii până acum valoarea totală a investiţiilor a ajuns la 20 de milioane de euro.
Despre începuturile afacerii, Luchi Georgescu povesteşte că şi-a dorit să producă mezeluri care să aibă gustul cu care era obişnuită în tinereţe, pentru că pe rafturile magazinelor nu găsea ceea ce-şi dorea. „Înfiinţarea societăţii a fost o aventură. Voiam o mică secţie de produse din carne, cu câteva sute de kg de preparate pe zi„. Concret, voia să producă preparate de tip şuncă (de exemplu varianta de şuncă de Praga) şi crenvuşti. Producţia a început la parterul unui bloc şi vreme de peste un an a funcţionat în această formulă, cu 40 de angajaţi. „Produsele erau destul de bune, dar nu aveau constanţă, pentru că nu aveam tehnologie.
Investisem jumătate de milion de euro şi trebuia să aleg dacă să renunţ sau să investesc în continuare„, îşi aminteşte Georgescu acum. A ales să continue („mi-era greu şi să accept că n-am reuşit„), a cumpărat tehnologie („atât cât aveam bani„) şi închiriat un spaţiu de 400 mp la parterul unei vile („mi-era frică să fac o fabrică pentru că nici nu voiam să risc şi nici nu aveam toţi banii„).
Privind în urmă, alegerile sale par corecte, mai cu seamă că la numai câteva luni de la instalarea echipamentelor, produsele se vindeau bine, ajungând la o producţie de 4-6 tone de preparate pe zi. Au mai urmat şi alte etape în construcţia firmei, cum ar fi cumpărarea spaţiului şi extinderea cu încă 600 mp, dat fiind că „firma de la care închiriasem era în faliment şi am putut cumpăra spaţiul, pe care am extins zona de producţie până la 3.000 mp„.
În 2006 a mai urmat un pas important: „am investit pentru a creşte de peste două ori producţia„, spune antreprenoarea. Fabrica a intrat în funcţiune în 2008, iar acum capacitatea de producţie poate fi crescută, conform reprezentanţilor companiei, în câteva luni. „Doar că în următorii ani nu cred că piaţa poate creşte că să avem motiv să sporim producţia„, conchide Georgescu.

BusinessMagazine - 2013

 

 

Luchi Georgescu, Vincon: Aveam nevoie de vinuri super premium, pentru Horeca


Vincon România, unul dintre cei mai mari producători de vin, distilat de vin şi băuturi spirtoase din România, a lansat Ambrosio, prima gamă de vinuri super premium a companiei pe segmentul Horeca. Ambrosio va fi disponibil, la nivel naţional, începând cu 1 decembrie în peste 400 unităţi Horeca, 100 dintre acestea fiind în Bucureşti. Preţul cu care Vincon vinde aceste sticle către spaţiile Horeca este de 50 de lei, iar pe meniuri preţul ar putea fi plasat între 80 şi 100 de lei, în funcţie de politica restaurantului, clubului sau barului.
Vincon România îşi propune să dezvolte segmentul Horeca, estimând că în 2013, acest segment va contribui cu o pondere de 5% din cifra de afaceri a companiei.
Vincon România a lansat totodată brandul Rosé Verité, Cabernet Sauvingon, sec 2011, destinat canalului Horeca.
Gama super premium Ambrosio cuprinde vinuri destinate preparatelor fine, gourmet: albe (Muscat Ottonel sec, şi Tămâioasă Românească) şi roşii (Merlot, Fetească Neagră şi Cabernet Sauvignon), premiate la importante competiţii de profil naţionale şi internaţionale (Medalii de Aur şi Argint la Concursul Mondial de la Bruxelles, 2011 şi 2012 / "Gran Menzione" la Concursul Internaţional de Vinuri "VINITALY" 2011, Medalia de Argint Premiile de Excelenţă Vinul.ro 2012, Medalia de Aur la Concursul Internaţional de Vinuri 2011).
"Am constatat că în Horeca a crescut consumul vinurilor premium şi super premium. Deşi în 2013, Horeca va deţine un procent mic în cifra de afaceri, sunt sigură că această categorie va avea o importanţă din ce în ce mai mare în evoluţia companiei", declară Luchi Georgescu, preşedinte Vincon România. Pe fondul scăderii constante a pieţei, compania va încheia 2012 cu o cifră de afaceri de 30 milioane euro, aproximativ egală cu cea din 2011. Anul acesta vânzările din reţelele de comerţ modern au reprezentat aproximativ 45%, iar comerţul tradiţional a contribuit cu aproximativ 55% la realizarea cifrei de afaceri Vincon. De asemenea, compania îşi menţine poziţia de cel mai mare producător de vin, în cota volumică.
Vincon România estimează, pentru perioada 2013-2014, o investiţie de aproximativ 3 milioane euro, în construirea unui Centru de Vinificaţie la Huşi, pentru vinuri premium şi super premium, obţinute din soiurile ajunse la maturitate deplină. Vincon are în plan şi construirea unui sistem de fertilizare şi a unui bazin de retenţie a apei în valoare de peste 600.000 euro.
De asemenea, va fi continuat şi programul de reconversie a viţei de vie, început în 2010. Pentru perioada 2012-2013, programul de replantare de viţă de soiuri nobile are alocat un buget de 3.5 milioane euro.
Vincon România îşi propune să mai intre, în perioada următoare, pe segmentul Horeca şi cu gama Beciul Domnesc Special Reserve: gama roşu, Cabernet Sauvignon sec, Fetească Neagră demidulce, Pinot Noir demisec, alb, Riesling sec, Sauvignon Blanc demisec şi Rose sec.

BusinessMagazine - 2012

 

 

100 cele mai puternice femei din business - Astăzi: Luchi Georgescu, Vincon


Acţionară majoritară la Vincon Vrancea şi producătorul de mezeluri Meda Prod, Luchi Georgescu a mizat în plină criză pe investiţii, carte pe care vrea s-o joace şi în anii următori.
Astfel, conform declaraţiilor oficiale, în cei cinci ani care urmează plănuieşte să continue investiţiile atât la producătorul de vinuri, cât şi în fabrica de mezeluri. Prezentă pe scena de afaceri de peste 20 de ani, a pus pe picioare mai multe activităţi, de la industria alimentară şi a vinurilor până la construcţii şi turism.
A preluat în urmă cu circa 12 ani Vincon, care are peste 1.500 de hectare plantate cu vie, producţia anuală medie fiind de 25 de milioane de litri de vin. Planurile pentru combinatul de vinuri de la Odobeşti vizează, între altele, concentrarea liniilor de îmbuteliere şi construirea a două centre de vinificaţie şi depozitare a vinului vrac. În plus, Luchi Georgescu îşi propune să continue replantarea podgoriilor cu soiuri de viţă autohtone. Activitatea Meda Prod ar putea fi extinsă, în cazul în care va fi construită o secţie de produse semipreparate. Conform estimărilor proprii, capitalurile cumulate de grup se plasează în jurul a 41 de milioane de euro în vreme ce valoarea activelor imobilizate este de circa 32 de milioane de euro.

BusinessMagazine - 2012

 

 

„În fiecare an turistul român este mai sărac, bugetul de chel­tuia­lă se restrânge"


Luchi Georgescu, care deţine hotelul de patru stele Me­lodia din Venus, renovat după investiţii de 3,6 mil. euro, spune că în planul de afaceri esti­mase că investiţia va fi amor­tizată în zece ani, însă realitatea din piaţă arată cel puţin 15 ani.
„Din cauza vremii, a sezonului scurt hotelierii au o pro­ble­mă vizavi de realizarea bugetului pro­pus. Vremea din iunie ne-a întors toate previziunile pe dos, mulţi turişti şi-au anulat rezervările", a declarat Luchi Georgescu, care con­tro­lează hotelurile Melodia şi Favorit din Venus, cu o capacitate de 348 de ca­mere. Ea mai deţine acţiuni şi la pro­ducătorul de mezeluri Meda Prod 98 şi la producătorul de vin Vincon.
Antreprenoarea a renovat com­plet hotelul de patru stele Me­lo­dia din Venus, care a fost cum­pă­rat de la stat în 2002. Hote­lurile Melodia (redeschis în iunie 2012, care are o capa­cita­te de 109 ca­me­re) şi Favorit sunt construite înain­te de Re­vo­luţie.

ZiarulFinanciar - 2014

 

 

Luchi Georgescu, Vincon Vrancea: Nu vreau să vând. Dacă industria românească dispare, dispar şi eu, dar o să fiu printre ultimii


Luchi Georgescu, care deţine producătorul de vin Vincon Vrancea, spune că în perioada următoare se va concentra pe întărirea poziţiei companiei pe piaţa vinurilor superpremium prin lansarea unui nou brand şi prin investiţii de circa 3 mil. euro într-un centru de vinificaţie la Huşi pentru acest tip de produs. Totodată, Georgescu, care mai deţine şi producătorul de mezeluri Meda Prod, afirmă că nu este interesată să vândă niciuna dintre companii şi că este decisă să facă business.

ZiarulFinanciar - 2012

 

 

Luchi Georgescu, proprietarul de la Vincon, a investit 3,6 milioane de euro în modernizarea unui hotel din Venus


Luchi Georgescu, una dintre cele mai bogate femei de afaceri din România, a in­vestit 3,6 milioane de euro în modernizarea hote­lului de trei stele Melodia din staţiunea Venus, de la care aşteaptă în primele două luni de funcţionare încasări de jumătate de milion de euro.
"Complexul a fost refăcut din surse proprii, amortizarea investiţiei fiind estimată pe durata a 7 - 8 ani", a spus Luchi Geor­gescu.
Ea mai deţine un pachet de 65% din ac­ţiunile producătorului de mezeluri Meda Prod 98, cu afaceri de 24 milioane de euro în 2010. De asemenea are acţiuni la pro­ducătorul de vinuri Vincon Vrancea, unul din principalii jucători din această industrie.
23% din turişti sunt străini
Hotelul Melodia este construit pe o su­pra­faţă de 13.000 metri pătraţi şi are 109 ca­mere, în care s-a investit 2 milioane de euro.
Complexul cuprinde o zonă de restau­rant în care au fost investiţi 1,1 milioane euro, dar şi o zonă de piscine. Complexul se adresează în proporţie de 70% familiilor cu copii prin spaţiile amenajate special.
Hotelul a fost dezvoltat de compania Venus Holiday 2000 care mai operează şi hotelul Favorit de două stele. În 2010 com­pania a avut o cifră de afaceri de 1,3 milioane de lei şi pierderi de 470.000 de lei, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe.
"Am mare încredere în evoluţia litoralului ro­mânesc, mai ales că am observat o creş­tere pe segmentul familiilor cu copii, care caută pachete cât mai complexe şi sejururi mai lungi. Pentru acest sezon, din totalul rezer­vărilor făcute, 65% sunt pachete com­plete. De aceea, din sezonul estival 2013 vom oferi servicii all inclusive. De aseme­nea, 20% dintre turiştii cazaţi la Melodia anul acesta sunt străini, veniţi prin contractele încheiate cu ope­ratorii interna­ţionali", a spus Georgescu.
Complexul Hotelier Melodia va fi deschis în perioada 1 iulie - 30 septembrie şi are tarife cuprinse între 170 şi 230 de lei pentru cameră dublă sau matrimonială cu mic dejun inclus, în funcţie de perioada de cazare.
Pe litoralul românesc au ajuns anul trecut 1,3 milioane de români, potrivit datelor de la Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (ANAT)
Mai mulţi turişti la mare
"Pentru acest an se estimează o creştere a numărului turiştilor cu 10%-20%, dar cred că acest procent poate creşte mai mult dacă ar fi urmată o strategie de investiţii coerentă şi dacă mai multe hoteluri ar participa la programele lansate de asociaţiile patronale din turism în colaborare cu Ministerul Turismului", a spus ea.
Capacitatea totală de cazare pe litoralul românesc se ridică la 122.000 de locuri, potrivit ultimelor date de la Federaţia Patronatelor din Turismului Românesc.
În Mamaia, cea mai mare şi mai populară staţiune de pe litoralul românesc, gradul mediu de ocupare a fost în prima lună de vară a acestui an de 65%, faţă de 55% în iunie anul trecut, arată datele Asociaţiei Hotelierilor din Mamaia.
Mai mult, numărul pachetelor vândute de agenţiile de turism pentru vacanţa pe litoral este mai mare cu 20% faţă de anul trecut. Cu toate acestea, nu există date exacte cu privire la numărul de turişti care şi-au petrecut în iunie vacanţa pe litoralul românesc
O altă investiţie care va fi realizată pe litoralul românesc este cea a unui hotel în Năvodari.
Omul de afaceri de origine libaneză Mohammad Murad, preşedintele grupului de firme Perla Majestic, cu activităţi în turism, va începe în toamna acestui an lucrările la un nou hotel în staţiunea Năvodari de pe litoral.

ZiarulFinanciar - 2012

 

 

Luchi Georgescu si-a marit cu 25% profitul la Meda Prod


Meda Prod, producator de mezeluri din Capitala cu afaceri de 23,4 mil. euro in 2008, a finalizat primul semestru al acestui an cu afaceri de 11,5 mil. euro, in crestere cu 44% fata de rezultatele obtinute in primele sase luni ale anului precedent.
Tot in aceeasi perioada profitul net al companiei a luat un avans de 25%, ajungand la peste 370.000 de euro.
Potrivit reprezentantilor companiei, rezultatele inregistrate in prima parte a acestui an sunt rezultatul investitiilor realizate in ultimii ani. Producatorul din Capitala a investit in ultimii ani peste 7 mil. euro in constructia unei noi fabrici pentru a creste capacitatea de productie cu aproximativ 60%.
„Ne asteapta o perioada mai dificila, dar speram sa ne pastram rezultatele pozitive obtinute pana acum si la sfarsitul anului. Vom continua investitiile in linia de productie, dar vom creste si prezenta in magazinele de profil. De asemenea, ne vom largi portofoliul de produse prin lansarea unor sortimente noi, astfel incat sa oferim consumatorilor o gama cat mai variata si complexa de produse", a declarat Florin Rizea, director general al Meda Prod.
Rizea estimeaza ca Meda Prod, companie cu peste 200 de angajati controlata de Luchi Georgescu prin intermediul companiei Schimb 47 si Gheorghe Netoiu, va finaliza anul acesta cu o cifra de afaceri de 110 milioane de lei (circa 26 mil. euro), in crestere cu peste 27% fata de rezultatele inregistrate la finalul anului trecut, de 86,4 mil. lei (23,4 mil. euro).
De asemenea, producatorul de mezeluri si-a propus pentru finalul acestui an atingerea unei cote de piata de 3,6% la nivel national, in conditiile in care Meda Prod a inregistrat pe piata din Capitala in primul trimestru al acestui an o cota de piata de 12,88% in volum si 13,1% in valoare.
Ambele cote de piata au luat un avans de cel putin un punct procentual fata de aceeasi perioada a anului precedent.

ZiarulFinanciar - 2009

 

 

Luchi Georgescu: Vreau sa continui investitiile in hoteluri, dar nu cu bani de la fabrici

Luchi Georgescu, care detine hotelurile Melodia (patru stele) si Favorit (doua stele) din statiunea Venus, spune ca isi doreste sa continue investitiile in domeniul turismului, insa "nu cu bani din fabrici". Anul trecut, ea a finalizat o investitie de 3,5 milioane de euro in hotelul de patru stele si va mai investi inca un milion de euro in hotelul Favorit, daca sezonul estival va decurge bine.
Femeia de afaceri detine si producatorul de vinuri Vincon Vrancea si producatorul de mezeluri Meda Prod.
Luchi Georgescu a achizitionat in anul 2002 hotelurile Melodia si Favorit, iar primul dintre acestea a fost renovat cu o investitie de 3,5 milioane de euro si redeschis in 1 iulie 2012.
"Bugetul initial al investitiei era de 1,5 milioane de euro, insa am ajuns la 3,5 milioane de euro, din care doar 300.000-400.000 euro au provenit din veniturile din turism. As dori sa investesc un milion de euro si in hotelul Favorit, insa depinde de cum va evolua sezonul acesta, pentru ca nu imi permit sa mai investesc din veniturile de la fabrici", a explicat Luchi Georgescu.
Potrivit acesteia, in 2012 a reusit sa amortizeze doar 8% din investitia in hotelul Melodia si estimeaza ca intreaga suma ar putea fi amortizata in 10 ani.
Ea a adaugat ca sumele amortizate vor fi reinvestite in hotelul Favorit, unitate in care isi propune schimbarea mobilierului din camere si al tamplariei.
Hotelul Favorit are 236 de camere.
"Partea pe care o amortizez o reinvestesc, nu poti sa renovezi doar 10 camere, trebuie sa faci mai multe odata", a adaugat Georgescu.
Luchi Georgescu nu ia in calcul alte investitii pe litoralul romanesc.
"Mai am niste active inchiriate in Mamaia, insa acolo nu as contrui un hotel. Este o statiune prea aglomerata. Mai mult, nu mai am nici timp sa investesc in alte unitati hoteliere", a mai spus Luchi Georgescu.

wall-street - 2013

 

 

Luchi Georgescu: Cineva mai trebuie sa si faca ceva in tara asta, nu doar sa cheltuie in St. Tropez

Nu are in plan niciun exit, dar nici investitii in business-uri noi. Totusi, daca ar fi sa investeasca ar alege agricultura. "Nu poti sa lucrezi cu o fabrica doar cand e lapte si miere", spune antreprenoarea despre o posibila vanzare.

In acest moment, Luchi Georgescu, proprietara productorului de vin Vincon si a celui de mezeluri Meda Prod, nu are in plan nici sa vanda vreun business, nici sa se implice in alte afaceri, daca ar fi insa un domeniu in care ar dori la un moment dat sa investeasca, acesta ar fi agricultura. "Dar nu orice fel de agricultura, ci agricultura dusa in lant trofic, pana la produsul final", a mentionat femeia de afaceri.
„Nu ma gandesc sa vand. Pentru Vincon am avut o oferta in 2008 de la un fond de investitii american pentru 60 mil.euro, dar nu am putut sa vand. Nu poti sa lucrezi cu o fabrica doar cand este lapte si miere. Cunosc stilul asta de antreprenoriat romanesc, stai cand e bine si pe urma vinzi. Sunt firme muncite cu greu. Cineva mai si trebuie sa faca ceva, nu doar sa cheltuie banii in St. Tropez", spune Luchi Georgescu.

wall-street - 2012

 

 

INTERVIU EXCLUSIV | Luchi Georgescu, una dintre puţinele femei milionare în euro din România: «Am dormit în Gara de Nord şi am umblat cu pungi din plastic în ghete»

Pentru că prea mulţi dintre noi credem că viaţa ne-a trasat limite strâmte, între care visurile la un trai mai bun doar pâlpâie, fără să ardă vreodată cu pasiune, pentru că de fiecare dată pentru eşecurile noastre sunt de vină ruşii, ungurii sau americanii - adică întotdeauna alţii - , dar şi pentru că suntem sufocaţi de prejudecăţi, ziarul Libertatea vă propune un exerciţiu de sinceritate şi de curaj. Începând de astăzi, periodic, vă vom dezvălui povestea de succes a adevăraţilor milionari ai României, a celor care au făcut avere pe cârca lor. Aşadar, la primul interviu, am privit-o în ochi pe Luchi Georgescu (56 de ani), "Doamna de fier", "Regina vinurilor", "Împărăteasa mezelurilor" sau cum Dumnezeu or mai alinta-o oamenii responsabili cu risipa de epitete.

Libertatea: Bună ziua, stimată doamnă! Pe scurt, cum aţi devenit milionară, prin forţe proprii sau prin conjuncturi favorabile?
Luchi Georgescu: Eu am o poveste mai încâlcită... Din capul locului vă spun că am ajuns să conduc afaceri de milioane muncind pe rupte şi crezând în visul meu. Şi, normal, rezistând, strângând din dinţi. Fără o bună anduranţă nu reuşeşti nimic. Aceasta este reţeta mea...
Dar de ce este încâlcită povestea?
Luchi Georgescu: Pentru că eu provin dintr-o familie înstărită, chiar bogăţică aş zice... ca să înţelegeţi mai bine. La 18 ani, aveam sute de perechi de pantofi, iar la şcoală mă ducea un şofer personal... Asta pe timpul comunismului... Dar n-am moştenit milioanele de euro pe care le învârt acum...
Atunci?
Luchi Georgescu: Sunt o fire sociabilă de fel, iar în adolescenţă părinţii m-au îngrădit foarte mult. N-aveam voie să epatez, să port în public rochiţe scumpe, încălţări de lux sau genţi de firmă... Nu, nici pomeneală... mergeam la şcoală în uniformă şi cu bentiţa pe cap. Acest lucru nu m-a împiedicat să termin Liceul Matei Basarab din Bucureşti cu 10 pe linie. La fel şi Facultatea de Comerţ...
Au apărut disensiuni în raportul cu părinţii?
Luchi Georgescu: Normal, hormonii nu pot fi ţinuţi în frâu... Păi, mama îmi controla toate mişcările. Ea mă spăla la cap, iar bunica mă pieptăna... Nici o pereche de şosete nu schimbam fără voia mamei. Era despot! Mi-aduc aminte că prin clasa a zecea, m-am îndrăgostit de un băiat din clasă. Am plecat la mare în trei. Eu, el şi mama! El mă ţinea pe mine de mână, iar eu pe mama. La hotel am luat două camere, într-una dormeam eu cu mama, în cealaltă el, singur. Orice băiat cunoşteam, trebuia să-l duc întâi acasă, să-l descoasă ai mei. La un moment dat, mi-am luat lumea în cap...
Ce s-a întâmplat?
Luchi Georgescu: Am luat viaţa de la zero, asta s-a întâmplat. Aşa a început drumul meu sinuos în lumea afacerilor. Aveam 22 de ani şi o relaţie serioasă. Eram studentă, iar inima îmi bătea pentru un bărbat de seama mea. Mama n-a acceptat... am anunţat-o că plec de acasă! Iniţial, mi-a zis: "Du-te!". Apoi, mi-a tras o mamă de bătaie şi, ca măsură de siguranţă, mi-a confiscat şi buletinul! M-a trimis la facultate tot cu şofer, dar seara, când a venit să mă ia, eu n-am mai apărut...
V-aţi mutat la iubit?
Luchi Georgescu: Pe dracu'! În seara aceea, am dormit în Gara de Nord! M-am dus direct la femeile de serviciu şi le-am cerut voie să mă culcuşesc pe două scaune de la clasa 1! Vreo trei zile m-am chinuit prin Gara de Nord. A fost cumplit, eram vai steaua mea!
Pe atunci nu existau aurolaci...
Nu, dar nici bine nu mi-a fost. Asta e, eram orgolioasă. Întotdeauna am ştiut ce-am vrut. Am stat şi m-am gândit... Eram studentă eminentă, aşa că m-am dus la rectorat şi am cerut o cameră la cămin. Ăştia ştiau din ce familie provin, dar m-au ajutat. Naveau încotro. Apoi, m-am căsătorit cu băiatul pe care-l iubeam, Georgescu... La 22 de ani, eram femeie măritată... Ce ne-am mai chinuit... Eram săraci, umblam cu pungi din plastic în ghete, mai ales iarna, când era zloată pe străzi.
Părinţii au revenit la sentimente mai bune?
Luchi Georgescu: Ce părinţi, ce sentimente? Doi ani şi jumătate, nici n-am vorbit cu ei! Nu ştiam nimic unii de alţii. Păi, ei nici măcar cărţile n-au vrut să mi le lase când am luat-o de nebună pe străzi...
Cum aţi intrat în afaceri?
Luchi Georgescu: M-am zbătut, am vorbit în stânga, în dreapta, până am izbutit "să-mi trag" un shop la mare, în Venus. Vindeam de toate, mai ales produse din străinătate. Am strâns bănuţ peste bănuţ, se câştiga bine din bişniţă şi din vânzări pe sub mână. Nu m-am dezlipit de Litoral, iar în toamnă mi-am luat un apartament amărât în Piaţa Reşiţa (Bucureşti) şi un cazan de Dacie, albă era. Când demaram dintre blocuri, era nevoie de 6-7 copii să mă împingă... Ce vremuri...
Cum au venit milioanele?
Luchi Georgescu: Ehe, nu aşa uşor... Mi-am luat serviciu, tot în domeniul comerţului, dar făceam şi bişniţă pe rupte. Luam haine pe care ulterior le modificam eu după ultimele tendinţe în modă, din Vest. Eram designer, vânzător, tot... Mergeau bine rochiţele, le vindeam pe bani buni femeilor înstărite. Apoi, am început cu electronicele, televizoare, video, casetofoane, tot ce se căuta. După patru ani de când am fugit de acasă, îmi luasem apartament în Văcăreşti, zonă mai bună decât Piaţa Reşiţa, normal. Oricum, am făcut primul milion de dolari din bişniţă, fără îndoială.
Şi al doilea?
Luchi Georgescu: A fost mai uşor. Prin 1993, eram deja milionară în dolari! Eu, Luchi Georgescu, am adus în România ciocolata Milka, berea Heineken, nesul – cafea solubilă... În 1994, am mai adus firme precum Jacobs, Johnny Walker sau Philip Morris. Banii au început să curgă...
Se fac tot felul de topuri ale milionarilor români, cele mai multe vă plasează în vârf, cu o avere de 50.000.000 de euro.
Sunt corecte aceste topuri?
Luchi Georgescu: Averea unei persoane depinde mult de ce se întâmplă în piaţă. Ea poate fluctua, tu poţi creşte sau poţi scădea. Eu vă pot spune cât am investit în 34 de ani de muncă: vreo 70.000.000 de euro! Restul...
Luchi Georgescu: Conduceţi cu mână de fier Vincon Vrancea, printre cele mai importante branduri de vin autohtone. Câte hectare de vie aveţi în proprietate?
E o afacere de suflet, în care am investit mult. Am 1.200 de hectare cumpărate şi vreo câteva sute luate în arendă.
Câţi angajaţi aveţi în prezent?
Luchi Georgescu: Am 1.400 de angajaţi, plus 300 de sezonieri. Îi folosesc mai mult toamna, la culesul viei. Bine, nu toţi activează la Vincon. Lucrează mulţi şi la Meda, fabrica mea de mezeluri, în hotelurile de la mare sau în construcţii. Şi acestea sunt afaceri la care ţin foarte mult.
Aveţi salariu şi carte de muncă?
Luchi Georgescu: Şi una, şi alta. Banii îi scot însă din dividende.
Nu v-aţi gândit niciodată că aţi muncit destul şi că e timpul să vă retrageţi?
Luchi Georgescu: Şi ce să fac, să stau cu mâinile în sân? Mă dau în vânt după călătorii, dar pot vedea lumea şi în interes de afaceri. Oricum, îmi place ce fac. N-o să mă opresc decât obligată.
Câte ore munciţi pe zi?
Luchi Georgescu: 10-12 ore e media.
V-a afectat criza economică?
Luchi Georgescu: Criza este un nou mod de a face afaceri. Economicul trebuie să determine politicul, păcat că atât la noi, cât şi în întreaga Europă e tocmai invers. Din acest motiv nu merge treaba aşa cum ar trebui. E greu să uniformizezi totul sub titulatura de Uniunea Europeană. Fiecare regiune are particularităţile ei.... În fine, eu cred că uniunea de state e tot un fel de comunism.
Aţi avut propuneri să intraţi în politică?
Luchi Georgescu: Am avut, mai mult sau mai puţin interesate. Aş intra în politică, dar întrebarea este: aş fi lăsată să fac ceva pentru România? La noi se vorbeşte, nu se face!
Dacă aţi conduce România, care ar fi prima măsură pe care aţi lua-o?
Luchi Georgescu: Aş schimba total organigrama guvernului! Doar primul-ministru trebuie să fie politician, în rest, de la el în jos, aş instala doar specialişti. Într-un an aş trage linie, n-a corespuns – la revedere! – altul! Să vină oamenii buni, cu chef de muncă. N-ai cum să nu te ridici. Bine, în timp, nu aşa, peste noapte...
Ce mesaj aveţi pentru tinerii care termină facultăţile şi nu ştiu încotro să se îndrepte?
Luchi Georgescu: Să iubească munca, să creadă în visul lor şi să reziste când trec la fapte! Şi să nu se aştepte la rezultate imediate.

Libertatea - 2013

 

 

Luchi Georgescu, MEDA: „Supravietuirea este o performanta in Romania"

Pentru un producator de mezeluri este o performanta daca reuseste sa nu inregistreze pierderi, in perioada de criza. Materiile prime pentru mezeluri, in principal membranele, s-au scumpit la sfarsitul anului trecut cu 30-60%, dupa cum spun oficialii companiei Meda, fiind nevoiti sa plateasca 500.000 de euro diferenta de pret doar pentru membrane si un milion de euro in plus pentru carnea de porc. Luchi Georgescu, proprietara acestei companii, ne vorbeste despre propria sa strategie de supravietuire in business, intr-un interviu acordat in exclusivitate pentru INDUSTRIA CARNII.RO.

Ce parere aveti despre reducerea TVA-ului la carne si preparate din carne? Este aceasta o masura care va stimula consumul si in acelasi timp productia?

Luchi Georgescu: Orice reducere de taxe este o masura care ajuta la cresterea consumului, deci implicit a productiei prin reducerea pretului de vanzare. Nu cred ca in prezent, cand situatia financiara a agentilor economici (producatori sau comercianti) s-a deteriorat atat de mult, acestia si-ar mai permite sa nu foloseasca reducerea TVA-ului ca parghie de reducere in aceeasi masura a
preturilor de vanzare.

In conditiile in care costurile de productie se afla in crestere, piata nu permite o majorare a pretului pentru produsele finite, ce masuri credeti ca sunt necesare pentru a reduce din piederile producatorilor?

Luchi Georgescu: Solutiile pentru pastrarea pretului de vanzare a mezelurilor au fost aplicate de mai multi ani in cadrul firmei noastre. Acestea au vizat reducerea costurilor prin normare, cresterea productivitat ii prin achizitionarea de echipamente performante, bugetarea si urmarirea tuturor capitolelor de cheltuieli. De asemenea, a fost acceptata si diminuarea marjei minime de profit in incercarea de a nu face ca aceste cresteri semnificative de preturi de achizitie a materiei prime sa fie resimita integral de catre clientii nostri. Cu toate acestea, am fost nevoiti sa majoram preturile de vanzare ale produselor noastre, asumandu-ne efectele de reducere a cantitatilor comercializate si a diminuarii ponderii produselor premium din totalul vanzarilor. In concluzie, am putea spune ca fara o politica economica de plafonare a cresterii pretului la utilitati coroborata cu cea de reducere a unor taxe si impozite, in principal TVA, producatorilor romani, chiar si din alte industrii, le va fi din ce in ce mai greu sa continue activitatea. Industria alimentara simte nevoia unui suport real pentru diminuarea preturilor de achizitie a materiilor prime. Aceasta nu se poate intampla decat, in afara celor mentionate mai sus, ca Guvernul sa inceapa sa implementeze politici economice de comasare si sustinere a producatorilor
agricoli. si aici ar fi multe de discutat...

industriacarnii.ro - 2013

LUCHI GEORGESCU – Locul 22 în Top 50 cele mai influente, ediția 2014
Este una dintre puţinele femei milionare în euro din România şi ţine în frâu patru business-uri cu domenii de activitate diferite: este acţionar majoritar al celui mai mare producător de vin ca volum din România, Vincon Vrancea, şi al producătorului de mezeluri Meda Prod '98. A investit, de asemenea, în două hoteluri aflate în zona de sud a litoralului şi mai are şi o firmă de construcţii. Spune adesea că nu ar părăsi zona de business autohton pentru nimic în lume şi că are antreprenoriatul în sânge. Luchi Georgescu are o avere estimată la 31 de milione de euro, potrivit topului Forbes 500 Miliardari, ediţia 2013.

Forbes - 2014

 

 

Luchi Georgescu, concubina lui Netoiu, si legaturile de afaceri cu arabii


Dinamovistul Gigi Netoiu si concubina sa Luchi Georgescu sunt autorii unuia dintre cele mai rasunatoare tunuri din istoria privatizarii litoralului romanesc.

„Replica" a prezentat in exclusivitate povestea SC Venus Holiday 2000 SA, vanduta in anul 2001 de ministrul Dan Matei Agathon contra sumei de 562.000 euro, in conditiile in care valoarea reala a acestei statiuni depasea 10 milioane euro.

Succesul de care s-a bucurat in afaceri cuplul Netoiu- Georgescu a fost pus pe seama radacinilor securiste ale omului de fotbal, dar si pe relatia de prietenie care o lega pe Luchi de Dana Nastase, sotia fostului premier din guvernarea PSD. O serie de elemente noi dezvaluie un aspect incredibil, menit sa complice si mai mult lucrurile.

Si asta pentru ca, daca despre Gigi Netoiu se stia faptul ca intre 1986 si 1989 a lucrat la unitatea de Contrainformatii a Securitatii ceausiste, nu se cunostea mare lucru despre trecutul concubinei sale, Luchi Georgescu. Nu intram in atributiunile CNSAS-ului pentru a da verdicte; dar ne putem intreba ce conditii trebuia sa indeplineasca un roman inainte de 1989 pentru a lucra in comertul extern.

Raspunsul a devenit deja cutuma: in perioada dictaturii comuniste era practic imposibil sa lucrezi cu cetateni straini si in afara granitelor tarii fara sa fi in relatii stranse cu Securitatea. Iar Luchi Georgescu a facut acest lucru. Un CV ratacit al femeii de afaceri care detine firme precum Vincon Vrancea, Medo Prod Bucuresti si Venus Holiday 2000 ne dezvaluie amanunte extrem de interesante.

Luchi Georgescu, nascuta pe 27 martie 1957 in Bucuresti, a absolvit in 1981 Departamentul de Afaceri Externe al Academiei de Studii Economice. Interesanta specializare pentru acele vremuri, motiv pentru care a intrat imediat in campul muncii ca economist si translator la Institutul de Cercetari si Productie pentru Pasari si Animale Mici Bucuresti, unde a activat pana in 1983.

Nu este foarte greu de imaginat cu ce organ al statului comunist trebuia sa colaboreze o tanara care avea de-a face cu delegatii straine, in calitate de traducator. Se pare ca superiorii tinerei au fost foarte multumiti de rapoartele intocmite de Luchi Georgescu, astfel incat au decis s-o trimita si peste hotare.

Asa se face ca, intre 1983 si 1990, viitoarea concubina a lui Gigi Netoiu, pe atunci simplu militian, a fost economist delegat in strainatate, Divizia Investitii. Foarte lapidar in aceasta sectiune CV-ul femeii de afaceri, din moment ce nu specifica unitatea care a delegat-o drept „Abroad Building Department, Investment Division", dupa cum apare in biografia sa.

Din nou, revine problema acelui organ al statului comunist in fata caruia trebuia sa dea socoteala cei care lucrau peste hotare. Dupa evenimentele din decembrie 1989, Luchi Georgescu este chemata la baza, dar se angajeaza, culmea, la o firma de libanezi, „dragi tovarasi si pritini" ai lui Nicolae Ceausescu si ai serviciilor secrete romanesti.

Este vorba despre Tritrade S.A.L., un off- shore inregistrat in Liban si care a patruns in Romania inca din 1988. Luchi a fost intre 1990 si 1991 director economic al firmei libaneze care se ocupa cu exportul de cherestea romaneasca in tarile arabe si vestul europei, Tritrade avand, dupa cum era normal, un depozit si in Portul Constanta.

Avand deja o experienta bogata in relatiile cu afaceristii straini, dobandita sub atenta supraveghere a regimului comunist, Luchi Georgescu si-a luat inima in dinti si in acelasi an 1991 infiinteaza doua reprezentante straine in Romania: Zahra Company Export-Import, impreuna cu doi cetateni arabi, normal, si Adarom Import-Export, de data aceasta cu afaceristi belgieni.

Dupa cum se vede, femeia de afaceri care l-a convins pe ministrul Agathon sa-i vanda o statiune la pretul unui apartament era deja o afacerista feroce. Luchi Georgescu intra deja in categoria foarte selecta a oamenilor de afaceri romani care au lucrat in strainatate inainte de 1989 si care detin si la aceasta ora o pozitie extrem de influenta in societate.

Nu avem de unde sa stim ce grad a avut Luchi in structurile totalitariste, dar ne aducem aminte ca despre Dan Voiculescu, cel mai mediatizat exemplu de multimilionar care a activat inainte de 1989 in diviziile externe ale economiei socialiste s-a tot spus ca a fost general in serviciile secrete ale lui Nicolae Ceausescu.

Mult mai tanara decat el, Luchi Georgescu nu putea ajunge mai mult de un simplu maior, dar chiar si asa tot i-ar fi fost superioara in grad concubinului sau, Gigi Netoiu.

Iata reteta unui cuplu de succes, in care apartenenta la vechile (sau actualele? ) servicii secrete constituie ingredientul minune pentru a obtine fraudulos zeci de milioane de euro fara ca nimeni sa aiba tupeul de a te trage de epoleti in jos.

Hotnews - 2006

 

 

Libertatea: "Luchi Georgescu, printre cei mai influenţi oameni de afaceri din agricultură"


Doamna vinurilor din România, Luchi Georgescu, a fost nelipsită din clasamentele afaceriştilor de la noi în ultimii ani şi va apărea în "Top 50 Fermieri". Cu o avere de 46 de milioane de euro, Luchi are 55 de ani, controlează cea mai mare companie producătoare de vinuri din ţară şi e cunoscută datorită relaţiei pe care a avut-o cu dinamovistul Gigi Neţoiu, scrie Libertatea despre proiectul agrointel.ro.
De 16 ani de când se ocupă de Vincon Vrancea, Luchi Georgescu a învăţat toate secretele vinurilor. A preluat compania la nouă ani după Revoluţie, într-un moment în care aceasta comercializa cea mai mare parte din producţia proprie de vin în vrac, exportată în special în Germania, şi a venit cu o nouă perspectivă. A făcut din cea mai renumită podgorie românească, atestată încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, dar neprofitabilă, o adevărată industrie cu profituri ameţitoare. Luchi Georgescu a ajuns la o avere de 30 de milioane de euro.
Acest succes a făcut ca Luchi Georgescu să-şi dezvolte şi mai mult afacerile fără ajutorul creditelor. Chiar ea declara cu mândrie anul trecut că băncile îi fac ochi dulci, dar că nu au nici un spor – face totul fără împrumuturi bancare. În prezent, după o investiţie însumând de-a lungul anilor aproape 50 milioane de euro, compania a ajuns să deţină 1.580 de hectare de viţă-de-vie în podgoriile Odobeşti, Coteşti, Panciu şi Huşi, 11 crame, printre care renumitele Paradis şi Beciul Domnesc, şi trei platforme industriale pentru îmbutelierea vinului, a vinarsului şi băuturilor spirtoase şi a oţetului. La momentul actual, vânzările Vincon se împart între vinurile de masă şi cele de soi.
În ultimii ani, Luchi Georgescu şi-a extins afacerile, principala investiţie a sa, după Vincon, fiind în domeniul producţiei şi procesării de mezeluri. Acum firma de carmangerie controlată de ea reprezintă unul dintre cei mai importanţi jucători din branşă. Mai deţine companii de construcţii, precum şi două hoteluri în staţiunea Venus.

agrointel - 2013